Pricomigdale tiramisu
Presupun că nu-i pentru dumneavoastră nicio noutate că pricomigdalele se servesc deseori lipite între ele, două câte două, cu vreun gem, cremă ș.a.m.d.. În rețeta de mai la vale, însă, e vorba de ceva mai mult decât o simplă ungere și lipire, iar produsul final va fi, vă rog să mă credeți, cât se poate de neașteptat. Și va produce o bucurie tuturor, fie că va fi vorba de un mic răsfăț de week-end, fie că pricomigdalele tiramisu vor fi servite la o masă mai pretențioasă, cu musafiri care așteaptă de la dumneavoastră să îi serviți cu toate bunătățile posibile. Fiți pe pace, cu prăjiturelele astea nu prea aveți cum să dați greș.
Pentru pricomigdale aveți nevoie de
200 g migdale, râșnite cât mai fin,
300 g zahăr pudră,
100 g zahăr tos,
5 albușuri,
2 lingurițe de cafea preparată, foarte concentrată,
pentru crema tiramisu mai adăugați
180 g mascarpone,
45 g zahăr tos,
2 ouă,
1 linguriță de amaretto (sau câteva picături de esență de migdale),
plus niște cacao, pentru presărat deasupra.
Bateți spumă tare albușurile, apoi adăugați treptat zahărul tos (bătând în continuare). Amestecați migdalele cu zahărul pudră cernut, apoi cu albușurile și cafeaua. Omogenizați până când obțineți un amestec neted și lucios.
Tapetați o tavă cu pergament (hârtie de copt) și puneți cu un poș (sau cu lingurița) grămăjoare mici, egale. Lăsați-le să se usuce 30 de minute (timp în care încingeți cuptorul la 150ºC) și apoi coaceți pricomigdalele aproximativ 10 minute. Lăsați-le să se răcească, apoi scoateți-le de pe hârtie.
În paralel faceți crema: separați albușurile de gălbenușuri și frecați-le pe acestea din urmă cu zahărul (până când compoziția se albește și devine spumoasă), apoi cu mascarponele și cu amaretto-ul. Bateți spumă și albușurile, apoi incorporați-le delicat în compoziție.
Puneți cremă pe jumătate din pricomigdale, lipiți cealaltă jumătate, și pudrați prăjiturelele obținute cu cacao.
Și să nu uit o precizare, că tot am văzut un film aseară și mi-am adus aminte: în limba franceză (și la fel în engleză) macarons înseamnă pricomigdale, în timp ce macaroanelor li se spune macaronis. Drept pentru care, distinși traducători, ceea ce ați citit până acum a fost o rețetă de pricomigdale tiramisu, nicidecum vreun desert cu macaroane, da?
V-a plăcut?
S-ar putea să vă intereseze și:
- cacao, desert, mascarpone, migdale, oua, pricomigdale, tiramisu, zahar
Delicioase!… dar cafeaua s-a pierdut pe undeva..
Gata, am recuperat-o, mulțumesc 🙂
super idee, arata delicios, mie-mi aduce aminte mai mult de macarons, pricomigdalele dvs
Păi macarons sunt pricomigdale, alt termen n-avem în limba română 🙂 A, că poate să mai apară, pe ici, pe colo, și nițică făină, e nesemnificativ, tot de bezele cu adaos de migdale râșnite e vorba, până la urmă… Și mulțumesc frumos 🙂
Servus, delicioasa combinatia de arome.
Acum vreo3 ani m-am procopsit c-o obsesie pt macaroni :)) reteta pare atata de simpla (si de fapt chiar este) si totusi macaronii nu ieseau. Am depasit faza de depresie :)) insa o taina a reusitei lor este: albusurile trebuie sa aiba cel putin 2 zile vechime si e musai sa fie la temperatura camerei… se pot lasa de dimineata pana seara pe comptoir si de-abia atunci putem incepe prepararea lor.
Week-end fain!
Săru-mâna, și pentru urare, și pentru tertip 🙂