Recunosc, nu prea sunt un fan al prunelor uscate. Așa că prăjitura de mai la vale n-ar fi prezentat, probabil, vreun interes special pentru mine dacă n-aș fi aflat cu această ocazie micul tertip al rehidratării lor în ceai (și încă Earl Grey, așa zicea rețeta originală, care nu părea a fi deloc publicitară pentru sus-numita marcă). Și e clar că mi-a plăcut, de vreme ce taman am început să v-o povestesc și dumneavoastră, nu?
150 g făină, 150 g unt, 150 g zahăr, 3 ouă, 1 pliculeț de ceai, 1 vârf de cuțit de sare, 300 g de prune uscate, fără sâmburi.
Puneți mai întâi ceaiul într-o cană și turnați 200 ml apă clocotită. Acoperiți cu o farfurioară, lăsați infuzia să-și vadă de treabă câteva minute, apoi scoateți pliculețul și lăsați ceaiul să se răcorească. Turnați-l apoi peste prune și lăsați la macerat.
Puneți în mixer făina, zahărul și untul în vasul mixerului. Dați un pulse câteva secunde, apoi adăugați ouăle, unul câte unul, și mixați până când obțineți o compoziție netedă. Adăugați și sarea, mai amestecați un pic și puneți jumătate de compoziție într-o tavă cu pereții înalți (unsă cu unt și dată cu făină).
Scurgeți prunele cât puteți mai bine și puneți-le, într-un singur strat și cât mai uniform, peste aluat. Acoperiți cu restul compoziției, neteziți, pe cât posibil, cu o spatulă, și băgați tava în cuptorul încins dinainte, la 220ºC.
Coacerea e un pic mai șmecheră, în sensul că, după un sfert de oră la 220º, trebuie să micșorați temperatura la 200ºC și, după încă 10 minute, la 180ºC. După alte 25 de minute (deci, în total, 50 de minute) ar trebui să fie gata (dar, cum se rumenește, verificați coacerea cu un cuțit, care trebuie să iasă din prăjitură perfect uscat). Ideea e că desertul nostru trebuie să fie bine rumenit, dar să nu se usuce, că-i păcat.
Când e gata, lăsați prăjitura să se răcorească (nu de tot), scoateți-o pe o grilă și așteptați să se răcească bine. Și cică ar fi mai bună a doua zi (nu știu, n-am apucat).
vai de mine si de mine, ai stricat earl grey pe prune? 20 de generatii de englezi scortosi s-au rasucit in mormint.
fara praf de copt? adica un fel de pandispan cu prune?
eu am merisoare confiate, am sa incerc, ca in piata am vazut doar prune afumate. asa simple uscate, nu.
vai de mine si de mine, ai stricat earl grey pe prune? 20 de generatii de englezi scortosi s-au rasucit in mormint.
fara praf de copt? adica un fel de pandispan cu prune?
eu am merisoare confiate, am sa incerc, ca in piata am vazut doar prune afumate. asa simple uscate, nu.
Ei, sigur tot de la englejii ăia vine ideea rehidratării fructelor uscate în ceai 🙂