Poveștile medievale ale Cotnarilor
Că în această zonă a Moldovei s-a băut vin încă din cele mai vechi timpuri, desigur că știm deja din rezultatele săpăturilor arheologice, prin prezența cupelor aparținând culturilor Cucuteni, Cătălina și Băiceni. Cât despre prima atestare documentară a podgoriei Cotnari, ea datează din 5 octombrie 1448, când Petru Voievod (cunoscut ca Petru al II-lea), ajuns la Mănăstirea din Poiană, îi dăruiește un obroc anual „de șase buți de vin din deseatina noastră, șase de la Hârlău sau de la Cotnari sau iarăși din orice altă parte”.
Dar mărturii scrise despre viile și vinurile din zona Hârlăului avem încă de la Petru Mușat, din 1384, când aflăm despre Curtea Domnească de aici, unde locuia Doamna Margareta (Mușata), mama lui Petru și a lui Roman I Mușat.
Desigur însă că, de departe, cea mai generoasă prezentare a vinurilor de Cotnari din Moldova medievală o găsim la Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae:
„Cel mai nobil vin se face la Cotnari, care este un târg din ținutul Hârlăului. Străinilor le este necunoscut căci, fiind transportat fără grija cuvenită, fie pe mare, fie pe uscat, el își pierde puterea, dar eu aș îndrăzni să afirm că este cel mai de soi și mai nobil decât toate vinurile din Europa, socotind printre ele chiar și pe cel de Tokai. Într-adevăr, dacă este păstrat într-un beci adânc de piatră, așa cum se face la noi, în al patrulea an capătă atâta tărie încât ia foc ca rachiul ars. Omul cel mai rezistent la vin de-abia poate duce la trei pahare de vin și se cufundă pe loc într-o beție pe care n-o însoțesc niciun fel de dureri de cap. Vinul are o culoare ciudată, nemaiîntâlnită la alte vinuri, anume verzuie și cu cât este mai vechi, cu atât este mai verzui.”
Și tot de la Dimitrie Cantemir mai aflăm că „porțile Cotnarilor” se aflau sub oblăduirea directă a Marelui Paharnic, cel care, printre alte atribuții, o avea și pe aceea de a da învoirea pentru începutul culesului viilor din Moldova („după datină, o dă pe 14 a lui septembrie”).
Afirmația tranșantă a domnitorului-cărturar („cel mai de soi și mai nobil decât toate vinurile din Europa”) e impresionantă. Și e confirmată întrucâtva de o altă mărturie documentară, semnalată, printre alții, de I.C. Teodorescu: „pe o carte de vinuri de la Veneția, datând din secolul al XV–lea, Grasa de Cotnari se afla în frunte, marcată cu prețul cel mai ridicat al produselor comercializate pe atunci”.
Evident, este practic imposibil să ne dăm exact seama cum era medievalul vin de Cotnari. Cert este însă faptul că deosebita calitate a vinurilor de aici a determinat un însemnat avânt economic și cultural al zonei. De Cotnari, considerat de unii ca fiind a treia localitate, ca importanță, din Moldova acelei perioade (după Suceava și Bacău), se leagă inclusiv începuturile învățământului superior din Moldova (Schola Latina, înființată în 1562-1563 de Despot Vodă, și școala de gramatică de pe vremea lui Petru Șchiopul, menționată în 1599 de episcopul Bernardin Quirini). Iar în 1646, Marco Bandini, arhiepiscop de Marcianopole, scria că în acest „oraș celebru nu numai domnitorul, dar și toți fruntașii Moldovei, ba încă și mulți din Polonia își cumpără vii și le locuiesc”.
Au venit însă fanarioții, desele războaiele ruso-turce, și Cotnariul, ca localitate, a decăzut treptat. Vinurile au rămas, dar despre ele mai avem destule ocazii să vorbim.
Text apărut inițial, într-o variantă prea puțin modificată, pe iasi.provino.ro
Comparativ cu alte vinuri, de departe vinul de Cotnari este cel mai bun, parerea mea.
Cel mai renumit vin, Grasa de Cotnari, merge la orice, gustul sau dulce te duce … sa mai desfaci o sticla, mai ales cu prieteni