Potage Parmentier, adică supă-cremă de cartofi cu praz
În ciuda unor credințe destul de răspândite, Antoine Augustin Parmentier (1737-1813) nu a „inventat” cartoful, leguma adusă de peste Ocean fiind deja cultivată în Franța de vreo două secole, grație agronomului Olivier de Serres (1539-1619). Numai că era un aliment destinat hranei animalelor, nicidecum celei a oamenilor, plus că pe seama nevinovaților cartofi circulau pe vremea aceea tot felul de legende stupide (că aduc nu mai știu ce boli, că sărăcesc pământul pe care au fost cultivați etc.). Parmentier este cel care i-a introdus în alimentația curentă, folosind, printre altele, un tertip foarte ingenios, pe care nu mă pot abține să nu vi-l povestesc: a pus o pază armată foarte serioasă în jurul terenurilor cultivate, dar numai ziua. Așa că hoții n-au întârziat să-și facă apariția pe timp de noapte (teren păzit = marfă valoroasă, nu?), devenind astfel cei mai buni propagandiști ai noii legume. Care, după cum prea bine știm, s-a răspândit de nu ne mai închipuim viața fără ea și, în semn de recunoștință, destule rețete pe bază de cartofi poartă denumirea de „parmentier” (poate o să apucăm vreodată să vorbim mai pe larg). Printre ele, desigur, se numără și acel Hachis Parmentier despre care am vorbit deja, dar și supa-cremă de praz și cartofi care urmează.
750 g cartofi (preferabil din cei albi, făinoși),
3-4 fire de praz (depinde de dimensiunile lor și de cât de mare este partea utilă),
100 g unt,
750 ml supă (tradițional de pui),
1 bouquet garni (adică un fir de pătrunjel, unul de cimbru și o frunză de dafin, legate cu sfoară),
400 ml smântână,
sare și piper (alb, că nu s-ar vedea),
crutoane și hasmațuchi, pentru servit (opțional, firește).
Curățați prazul (se folosește doar partea albă și cea verde-deschis), tocați-l mărunt și căliți-l în unt, direct în oala de supă, până se înmoaie.
Curățați cartofii, spălați-i cât mai scurt (să nu se ducă amidonul, că el va lega supa), tăiați-i cuburi și trimiteți-i peste praz.
Stingeți cu supa, adăugați și „buchetul garnisit”, sărați, piperați, puneți capacul și fierbeți totul la foc moale, 30-40 de minute.
Strecurați supa, eliminați bouquet-ul, pasați cartofii și prazul, puneți-le din nou în supă, împreună cu smântâna. Încălziți totul la foc mic, până începe să fiarbă cu clocote mici, amestecând tot timpul. Dacă ziceți că mai e cazul (sau dacă aveți invitați din cale-afară de simandicoși) puteți trece totul la final prin sita fină.
Serviți imediat, în farfurii de preferință încălzite, adăugând la fiecare porție, dacă vreți, crutoane (prăjite sau nu în unt) și puțin hasmațuchi (sau, după cum spuneam, pătrunjel).
Variante? Păi mai întâi lichidul de fierbere, care sigur că nu-i musai să fie supă de pui, ba la o adică ar putea fi și apă, da-i păcat. Apoi verdeața, care ar putea fi și pătrunjel, dar și arpagic verde, de pildă. Și cică ar mai rade unii, după modă italienească, și ceva brânză peste, dar deja mi se pare că ne îndepărtăm.
Iar dacă o servim rece, Vichyssoise se cheamă, dar despre asta am vorbit deja.
V-a plăcut?
S-ar putea să vă intereseze și:
- cartofi, Franta, praz, supa, supa-crema
Un gust deosebit, parcă din altă lume 🙂
Şi e foarte uşor de făcut. Mai nou am devenit fan praz, mai ales cum e aici, călit în unt, are o aromă extraordinară.
Subscriu. Mai ales că sunt un mare amator de supă-cremă de praz 🙂