Portofele de curcan cu ciuperci și smântână
Recunosc, titlul rețetei asteia nu dă pe dinafara de inspirat ce e. În fond, e un piept de curcan umplut cu șuncă și cașcaval, trimis să se bălăcească într-un sos de ciuperci cu smântână și vin. Dar mi-a rămas mai demult în cap termenul italian pentru genul asta de umplere a cărnii (portafogli), drept pentru care, iaca, l-am folosit pentru aceasta minunată și foarte simpla preparație. Cel mai mult îmi place la ea că poate constitui atât o improvizație rapidă pentru o masa normală, în familie, cât și o mâncare festivă, de așezat în fața unor musafiri oricât de pretențioși. Dacă vă mai spun și faptul că mai mult de-o oră n-o să vă ia, ce ziceți, v-am convins?
4 felii mari de piept de curcan,
4 felii de șuncă (de Praga, prosciutto cotto, cam pe-aici),
4 felii de cașcaval,
500 g ciuperci (ar fi minunat, firește, să fie din cele de pădure),
1 hașmă (sau 1 ceapă mica),
1 cățel de usturoi,
400 ml smântână,
½ pahar vin alb sec,
50 g unt,
măghiran,
făină,
sare și piper.
Bateți feliile de carne cu ciocanul, ca să le măriți și uniformizați. Puneți pe jumătate din fiecare câte o felie de șuncă, una de cașcaval, închideți portofelele (eventual fixați-le cu scobitori), treceți-le prin făină, eliminați excesul și rumeniți-le ușor în unt, într-o tigaie încăpătoare, cu pereți înalți, împreună cu hașma și usturoiul, curățate și tocate.
Adăugați ciupercile, tăiate felii, lăsați-le și pe ele un pic la călit, sărați, piperați, presărați și măghiranul, după care stingeți cu vinul (sau cu supă).
Când aproape că nu mai e sos, turnați smântâna și mai fierbeți 5-10 minute, având grija ca să nu se lipească nimic și totul să fie bine învăluit în sos.
Dacă vă mai spun focul trebuie să fie tot timpul moale, se cheamă că am terminat de povestit rețeta. Că doar nu mai trebuie să precizez că ar fi indicat să nu uitați să scoateți scobitorile, în caz că le-ați folosit, nu?
Variante? Pai în primul rand un tertip după care nu mă prea omor, dar aici da rezultate destul de bune: adăugați, odată cu smântână, și 1 cubuleț de supă (de vită sau de pui) sfărâmat (dar aveți mare grija cu sarea, eventual puneți doar jumătate de cub). Măghiranul este verdeața care se potrivește cel mai bine cu carnea de pasăre, dar poate vă aduceți aminte și cât de bun e mărarul în sosurile de smântână. Și, deloc în ultimul rand, o fi dând el pieptul de curcan felii mai mari și mai frumoase, dar pentru o masă în familie s-ar putea să vă mulțumiți cu portofele mai mici, din piept de pui, eventual să fie doua la o porție. A, și cred că o să meargă și cu alte cărnuri (poate nu porc, dar vită sigur). Nu știu, n-am încercat, cu siguranță însă timpii de fierbere vor fi mai mari.
Cât despre garnitură, n-aș zice mămăligă (doar dacă țineți absolut morțiș). Mai curând orez, piure, cartofi natur, cam în zona asta m-aș duce eu.
Vinul? Alb, sec, ușor, cu aciditate bună și ușor onctuos. Gata, i-am făcut portretul-robot, identificați-l dumneavoastră!
