Plăvaie, Livia, 2010, IG Dealurile Vrancei
Așa a fost să fie, ca săptămâna asta să mă întâlnesc cu vinurile de legendă ale Vrancei, pentru că după excelenta Galbenă de Odobești, a urmat Plăvaia (de Cotești, de data asta), produsă de Crama Gîrboiu în gama Livia. Este o ediție limitată (2000 de sticle, după cum am putut afla de pe contra-etichetă), iar de pe site-ul producătorului lipsește, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că e vorba doar de un mic experiment menit să determine cum ar reacționa piața la așa un vin.
În ce mă privește, a fost prima întâlnire cu acest soi prefiloxeric, vinificat separat (pentru că, dacă nu știați, tradiționalul vin de Odobești era un cupaj, realizat din Galbenă, Plăvaie și Frâncușă). Așa că aveam drept punct de reper doar scurta prezentare a lui Radu Anton Roman: „neastâmpărată, proaspătă și veselă ca mâții galben-verzui de salcie”.
Și, într-adevăr, s-a potrivit destul de bine cu ce-am găsit în pahar: arome florale, gust proaspăt, răcoritor și un postgust nu prea lung, însă nu dezamăgitor. Seamănă pe undeva cu Feteasca Albă (poate mai mult din cauza unei corpolențe destul de surprinzătoare și a unei anumite onctuozități) și prea puțin, după cum, poate, ne-am aștepta, cu alte vinuri prefiloxerice mici și vioaie (ceea ce e de bine, firește, că ar fi stupid să fie toate la fel), pentru că nu are, precum multe dintre ele, acea exuberanță gustativă. Dar e, totuși, cam la fel de ușor din punct de vedere alcoolic (12º), așa că, dacă n-o fi de băut chiar cu cana, intră sigur la categoria „căniță” (ca să nu zic „de cursă lungă”, o expresie care mă cam enervează).
Prețul? Undeva în jur de 20 de lei în magazinele specializate (doar acolo se găsește, din câte știu), unul nu prea mare, mai ales ținând cont de „tirajul limitat”.
Per total, o gură de aer proaspăt care merită încercată măcar o dată, fie doar și numai pentru bucuria (re)descoperirii unui vechi soi românesc. Un mare „bravo” producătorului care, după Șarbă, continuă (cu succes, zic eu), politica de punere în valoare a soiurilor specifice zonei.
Asemanarea cu Feteasca Alba mi-a venit si mie in minte cand l-am incercat. Bine, nu cu Feteasca de la Garboiu, care e mai “subtire” ci cu alte Fetesti de pe piata, mai “grele”.
Oricum vinul e ok si la ce productii am intels ca da la hectar nu inteleg de ce lumea nu merge mai mult pe el ca vin “popular”. Plus ca sunt convins ca daca s-ar produce “in masa” si pretul ar cobori mult mai jos!
Păi să sperăm că a fost un test (și) ca să se vadă dacă merită să înceapă o replantare zdravănă cu Plăvaie 🙂