În primul rând trebuie spus că delicioasa plăcintă cu praz care urmează mai la vale nu e o specialitate oltenească. Rețeta ei se plimbă, cu inerente variații regionale, din Grecia (prassopita) și până în Bucovina lui Colea Olexiuc (ba poate și mai la nord, cine știe…). Sigur, elenii folosesc ulei de măsline și feta: am preferat totuși să pornesc de la versiunea lactată de pe obcini, în care apare (evident!) și ceva smântână, iar untdelemnul este înlocuit cu unt. Nu trebuie să vă spun că, în versiunea asta, plăcinta cu praz e mai bună caldă, nu?
1-1,5 kg de praz (să vă rămână cam 750 g după curățare), 3 ouă, 200 ml smântână, 200 g telemea, 100 g cașcaval, 1 pachet de unt, 1 pachet de foi de plăcintă (400 g), sare, piper,
facultativ, ceva verdeață (mărar).
Curățați prazul, tăiați subțirea partea albă și cea verde deschis. Opăriți-l (5 minute) în puțină apă sărată, scurgeți-l bine. Încingeți la foc mic cam jumătate din unt, puneți prazul, piperați și căliți-l ușor (cât să-și ia gust și să dispară lichidul în exces).
Mărunțiți brânza, bateți ouăle cu smântâna, puneți-le pe toate într-un castron (inclusiv prazul) și amestecați-le bine.
Încălziți cuptorul la 175ºC. Ungeți temeinic o tavă cu unt topit. Puneți jumătate din foi, ungându-le pe fiecare tot cu unt topit. Răsturnați umplutura, nivelați și continuați cu restul de foi.
Puneți plăcinta cu praz la cuptor și lăsați-o să se coacă până se rumenește frumos (30-40 de minute). Scoateți-o, acoperiți-o (10 minute) cu folie de aluminiu (sau, băbește, cu ștergare umede, bine stoarse).
Ca variante, firește că puteți mai întâi acționa asupra brânzeturilor. Apoi, dacă o vreți mai umflată, puteți separa gălbenușurile de albușuri, pe astea din urmă să le bateți spumă tare și să le adăugați în compoziție la final. Iar Colea zice că, la urma-urmelor, nici n-aveți nevoie de foi de plăcintă: puteți turna compoziția direct în tavă. Care tavă însă trebuie tapetată în prealabil cu pesmet sau cu griș. Și tot plăcintă cu praz zice el că se va chema.
Ce vin? Un alb mai energic, că prazul e destul de hotărât. Parcă Fetească Regală aș zice, dar n-aș refuza nici un pahar de Riesling Italian la o felie de plăcintă cu praz.
La retete nu comentez in genere cu mvaaai ce buuuun, exceleeeent, dar acum imi revizuiesc atitudinea si va multumesc pentru idee. Nu neaparat bag mana in foc ca imi va iesi tot placinta, ca doar ma stiti, dar: sa fie praz!
La retete nu comentez in genere cu mvaaai ce buuuun, exceleeeent, dar acum imi revizuiesc atitudinea si va multumesc pentru idee. Nu neaparat bag mana in foc ca imi va iesi tot placinta, ca doar ma stiti, dar: sa fie praz!
Păi mie data viitoare cred că-mi va ieși o budincă de paste cu praz 🙂
Este de retinut reteta.Multe retete interesante in continuare va doresc!
Mulțumesc. Sper și eu același lucru 🙂