Între noi rămâie vorba, titlul asta e pus cam la derută. Sigur, în original bazaconia asta se cheamă beefsteack-pie (să le facem o vizita și anglo-saxonilor, nu?), așa că traducerea pare destul de corectă. Numai că (și vă veți convinge imediat) mâncărica de mai jos s-ar situa mai curând între budincă și musaca, bașca mai apare în narațiune și vinul, care-i dă un cu totul alt sens în viață. Dar nu contează, dragii mei, e o rețetă excelentă și sățioasă (dacă puneți și-o salată babană alături, nici că vă mai trebuie altceva) și, pe deasupra, face parte din categoria aia foarte plăcută și comodă a mâncărurilor pe care le bagi la cuptor și-ți vezi de treaba până-s gata. Ia să vedem.
Pentru 6 persoane aveți nevoie de
500 g carne de mânzat, tăiată în felii mici și subțiri, 2 cepe mijlocii, 300 g sparanghel (despre el o să vorbim acuși), 200 g cartofi, preferabil noi, 1 pachet de unt, 1 linguriță de boia dulce, 200 ml vin alb, 1 rămurică de cimbru, 300 ml supă de carne (poate fi, dacă alta soluție nu-i, și de cub), 250 g făină, sare și piper.
Tare bine ar fi să aveți și o oala de lut smălțuit, dar într-o forma din sticla de Jena, cu un diametru nu prea mare și musai cu pereții înalți, nu se schimba gustul cine știe ce.
Bun. Începeți prin a prepara aluatul, amestecând bine 100 g unt cu făina și cu un pic de sare. Dați-i aluatului forma de minge și puneți-l la răcoare, timp de o jumătate de oră. În timpul asta rumeniți feliuțele de carne într-o lingură de unt, după care lăsați-le să aștepte la cald.
Dacă ați găsit sparanghel proaspăt, curățați-l și opăriți-l 5 minute în apa clocotită, răciți-l repede cu apă foarte rece (că dacă fierbe sparanghelul prea mult l-am pierdut, e terci). Scurgeți-l și tăiați-l bucățele.
Curățați cepele și cartofii, tăiați-le rondele pe primele și cubulețe pe cei din urmă. Încălziți 30 g de unt într-o tigaie și căliți ceapa timp de 10 minute. Adăugați sparanghelul, supa și continuați fierberea timp de 10 minute, la foc mijlociu spre moale (dacă sparanghelul pe care-l aveți e din conservă, gata fiert, tăiați-l bucățele și adăugați-l abia la sfârșitul fierberii, cât să facă prezentările cu ceapa). Dacă a scăzut zeama, presarăți cimbrul, sărați, piperați și închideți focul, că ne apucam de treaba.
Ungeți vasul cu untul rămas, puneți pe fund jumătate din carne, continuați cu jumătate din compoziția de ceapa și sparanghel, urmează jumătate din cartofi presarăți cu boia după care, firește, aceste trei operațiuni se repetă, finisându-se totul abia prin turnarea vinului.
Aduceți-vă aminte de aluat și întindeți din el o foaie groasă de 1 cm. Umeziți ușor marginile formei și acoperiți-o cu aluatul. Faceți la mijloc un orificiu rotund cu un diametru de circa 2 cm (ca să aibă aburii pe unde ieși), decorați după plac cu eventualele bucatele de coca ramase și băgați totul în cuptorul încălzit, unde trebuie să stea, la un foc mediu spre slab, o oră, o oră și-un sfert.
Scoateți, lăsați pseudo-plăcinta să se odihnească 5-10 minute și serviți.
A, n-ați găsit sparanghel? Da’ ce, s-au terminat legumele? Puneți o data cu ceapa la călit și niște ciuperci curățate și tăiate feliuțe, basca un cățel-doi de usturoi, că se împacă bine. Eu unul as încerca și cu țelină verde, conopidă, anghinare sau chiar cu gogoșari, că rău nu poate fi. Alegerea însă vă aparține numai și numai dumneavoastră.
Vinul pentru plăcinta noastră? Roșu, desigur, dar din cauza bogăției de legume nu-i bine să fie prea agresiv, așa că o Fetească Neagră va fi numai bună.