Plachie de crap
Plachia, de crap și nu numai, e una dintre cele mai gustoase mâncăruri care se pot face din pește, o adevărată desfătare într-o zi de dezlegare precum asta. Și mai multe n-am să vă spun în introducere, că avem destulă treabă: am să vă rog doar să căutați, pe cât posibil, măcar pentru plachie, un crap de apă curgătoare (cu solzi aurii) și să folosiți cu încredere conservele italienești, în caz că nu-i sezon de roșii adevărate.
Pentru o tavă de plachie de crap vă trebuie
1-2 crapi măricei (adică măcar 2 kg de pește),
minimum 1 kg de ceapă (de obicei îmi scapă mâna și sub 1,5 kg nu pun),
1 păhărel de ulei,
1 pahar mare de vin alb sec,
1/2 kg de roșii, curățate de pielițe și tocate (pentru sos),
alte 2 roșii tăiate felii (pentru pus deasupra),
sare,
piper,
pătrunjel.
Nu-s obligatorii, dar ar fi tare mare păcat să lipsească
1 căpățână de usturoi,
1-2 foi de dafin,
1-2 lămâi,
cimbru.
Faceți toaleta crapului, lăsându-l întreg (știu, depinde de tava, dar nu-l tăiați în bucăți decât dacă n-aveți încotro). Dați-i sare și lăsați-l în pace, nu vă uitați la cei care zic sa-l rumeniți înainte.
Curățați ceapa (și usturoiul, dacă vă place), căliți-o în ulei, într-o tigaie încăpătoare, cât să se înmoaie (nu trebuie să se rumenească). Adăugați la sfârșit roșiile pentru sos (sau poate un pahar de suc de roșii), adăugați și facultativul dafin, eventual cimbru, sărați, piperați și așezați totul într-o tava încăpătoare.
Turnați vinul, ungeți peștele cu uleiul rămas, potriviți-l peste ceapă, puneți deasupra felii de roșii (eventual și felii subțiri de lămâie) și băgați totul în cuptorul încins unde, la foc destul de mic, plachia noastră va sta cam 1 oră, poate mai mult (până scade zeama și se rumenește totul frumos, fără să se ardă). Presărați ceva pătrunjel și lăsați-o să se răcească bine, că numai așa e bună.
Cât despre vin, la o plachie de crap, mai ales dacă ați băgat și usturoi în sos, parcă tot un Aligoté s-ar potrivi cel mai bine. De Măcin (Niculițel) aș zice eu, oarecum sentimental.
deci extrem de complicata reteta.
mai nasol e cand manci la munca, fara a putea sa o acompaniezi de un vinos
E plecat cumnatu-miu la pescuit daca tot e sarbautoare azi asa ca i-am dat tema acasa, fara un cten marisor sau un crap n-avem ce discuta. Chiar aseara planuiam o plachie si uite-asa cautand (unde altundeva decat la Costachel) am ajuns la reteta asta. Acum stau ca pe ace sa vad captura dar cred ca face anumit de nu ma suna, sa ma fiarba pe mine mocnit… 🙁
Păi așa iese bună plachia, la foc mic, nu? 🙂
Asa e, doar ca era suficeint sa stea la foc mic doar pestele (sau pestoaica) 🙂 nu si bietul de mine…
Păi o fi zis că prinde bine și o pregătire prealabilă corespunzătoare 😀