(Schinus terebinthifolius) Dacă credeați cumva, stimați comeseni, ca piperul este de patru feluri, atunci să știți că e și nu e adevărat. Piperul (piper nigrum) poate avea, e adevărat, patru culori (cel gri e un amestec, nu-l punem la socoteală), pe lângă alb, negru sau verde mai existând și cel roșu, care însă e atât de rar încât nici măcar nu prea merită luat în calcul. Și în niciun caz acesta din urmă nu trebuie confundat cu așa numitul „piper roz” la care ne referim acum, pentru că micile bobițe rozalii, deși foarte asemănătoare, provin de la altă plantă, după cum ați putut remarca încă din paranteza inaugurală. Pe deasupra, originile sale se găsesc în America de Sud (Brazilia și Peru), nicidecum în India. Drept pentru care trebuie să-i mulțumim din nou lui Columb.
Altminteri, e drept, în bucătărie se folosește des în combinație cu cele trei feluri de piper (uneori și cu ienibaharul), fiind și el vag iute, însă foarte aromat și ușor dulceag. Și, intre noi fie vorba, este mai curând decorativ. Trebuie folosit însă cu mare atenție fiindcă, în doze foarte mari, poate fi toxic.
În alte limbi: baies roses, poivre rose (fr.), pink pepper (engl.), pepe rosa (it.), rosa beeren, rosa pfeffer (germ.)