Sau pilaf sârbesc, că mai e întâlnit și sub denumirea asta lejer cosmopolită prin unele cărți de bucate. Nu e propriu zis o mâncare pentru postul Paștelui sau al Crăciunului, ci mai curând pentru cel al Sfintei Marii, că atunci sunt legumele mai coapte și mai gustoase. Dar asta nu e câtuși de puțin un motiv ca să nu (re)descoperiți pilaful de legume asta și acum, când dorința de varietate e mai puternica decât oricând. Acestea fiind zise, dacă mai fac și precizarea că, în principiu, puteți alege cam ce legume vreți sau aveți la îndemână, eu zic că putem trece la treabă și să schițăm o variantă de principiu pentru o rețetă suficient de maleabilă.
Așadar, pentru vreo 6 persoane aveți nevoie de
3 cești de orez cu bobul rotund, 1 ceapă (eventual roșie), 1 morcov, 1 țelină mică, 1 vânată mică, 1 dovlecel mic, 1 ardei gras roșu, 1 ardei gras galben, 1 roșie mare (fără pieliță și semințe), 2-3 căței de usturoi, 2-3 linguri de ulei, mărar, pătrunjel, sare și piper.
Mai întâi grijiți legumele: spălate, curățate și tocate toate cât se poate de mărunt, dar din cuțit (nu prin mașină sau la mixer, bucățelele trebuie totuși să se vadă și să se simtă).
Încingeți uleiul într-o cratiță cu fundul gros, căliți ceapa, morcovul, țelină și usturoiul până se înmoaie puțin (sărați acum, să-și lase zeama), stingeți cu vinetele, dovleceii, roșia și ardeii, puneți și orezul, lăsați să se încingă bine și turnați apa clocotită (6 cești dacă veți termina mâncarea pe aragaz, cu capacul pus, 7 sau chiar un pic mai mult dacă veți băga oala la cuptor, ceea ce va fi nițel mai bine).
Tot acum puneți verdeața și piperul; când începe să clocotească, după cum spuneam, ori puneți capacul, ori băgați totul în cuptorul încins dinainte, la foc potrivit.
A, și nu strica să stingeți focul când mai e un pic de lichid în oală; dacă nu dați jos capacul/nu scoateți oala din cuptor, orezul va continua să se umfle liniștit (tertip valabil cam pentru toate pilafurile).
După cum spuneam și la început, nu-i musai să folosiți doar legumele de mai sus; pot interveni în narațiune prazul, varza, guliile ș.a.m.d. Nu vreau decât să vă mai spun că 1-2 ardei iuți roșii, curățați de vinișoare și semințe, tocați și ei, firește, vor fi cât se poate de bineveniți (puși de la început, cu ceapa și celelalte), după cum tare bine se mai potrivește zilele astea niște ceapă verde, tocată cu tot cu cozi și adăugată împreună cu verdeața.
Iar pentru cei care nu caută neapărat o rețetă de post, informația principala este că, dacă vor înlocui apa cu supă, va ieși încă și mai bun (dar atunci s-ar chema, Radu Anton Romandixit, pilaf bănățean).
Principalul secret este însă foarte simplu: pilaful asta e bunuț când e cald, foarte bun când e răcorit și minunat când e rece.
Vinul? În principiu alb și sec. După gustul meu, un Sauvignon Blanc sau un Riesling Italian s-ar potrivi cel mai bine deși, dacă intra în narațiune zeama de carne, nici un roșu ușor n-ar fi de lepădat. Oricum, depinde destul de mult de legumele folosite și de cantitățile de ardei iute, piper și usturoi pe care veți găsi de cuviință să le utilizați.
Magistral presupun c-a iesit pilaful, iar vinul din pahar n-a intrat la "restul", că sigur nu e de prisos 🙂 Altminteri multumesc frumos de urări, la care nu pot răspunde decăt cu "Asijderea!"
Doar atat: MAGISTRAL !!!! restu e de prisos.
Va doresc multa sanatate si calde salutari .
Magistral presupun c-a iesit pilaful, iar vinul din pahar n-a intrat la "restul", că sigur nu e de prisos 🙂 Altminteri multumesc frumos de urări, la care nu pot răspunde decăt cu "Asijderea!"