Piept umplut de curcan
Dacă mă-ntrebați pe mine, doar la rețete precum acest piept umplut de curcan m-aș gândi când vine vorba de carnea albă a gălăgioasei orătănii. Nu zic, bune și șnițelele, delicioase grătarele, dar parcă ar merita carnea asta, măcar din când în când, tratată cu mai multa atenție, fiindcă rezultatele pot fi deosebit de gustoase. Și, cum sfârșitul de săptămână bate la ușă, aducând deseori cu el și mese cu destui musafiri, m-am gândit să vă ofer o rețetă puțin mai festiva, nu foarte complicată, dar deosebit de gustoasă. Ce mai, numai bună de generat complimente din partea unor oaspeți sătui și încântați.
Drept pentru care e momentul să vă anunț că pentru rețeta de mai la vale aveți nevoie de
1 piept de curcan (mai bine curcă, dar asta-i alta discuție), dezosat, dar cu pielea pe el (2-2,5 kg),
1 păhărel de vin alb sec,
50 g unt,
supă (cam o cana mare),
sare și piper,
iar pentru umplutura mai aveți nevoie de
30 g unt,
1 ceapă,
250 g jambon afumat,
50 g miez de pâine,
50 g migdale,
1 ou,
pătrunjel,
cimbru,
iar sare, iar piper.
Umplutura se face foarte simplu: încingeți untul, căliți ceapa (curățată, spălată și tocată cât de fin) până se înmoaie. Puneți-o apoi într-un castron, lăsați-o să se răcorească puțin și adăugați jambonul tăiat cubulețe mici, miezul de pâine, verdeața curățată, spălată și mărunțită, migdalele zdrobite puțin (adică nu le faceți praf, lăsați să se simtă bucățelele). Legați cu oul bătut, sărați, piperați și cu asta basta.
Puneți pieptul pe masă cu pielea în jos, repartizați deasupra umplutura, cât mai uniform, rulați cu grijă și legați sulul obținut cu sfoara, iar extremitățile fixați-le cu niște scobitori mai mari (sau poate bețe de frigărui rupte în două).
Paranteza nu prea scurta: idealul ar fi dacă ați avea o tavă speciala pentru fripturi (din aceea care, pe lângă tava propriu-zisă, are și un grătar care se așează deasupra). Dacă nu, mai exista modul barbar (pe grila cuptorului și puneți tava mare dedesubt, dar o să înjurați amarnic la curățare), sau modul strămoșesc, pe bețișoare (adică puneți niște bețișoare, groase măcar cât un creion, în tavă, și carnea peste ele). De ce? Păi ideea este, dar cred că v-ați prins deja, ca friptura noastră să nu se bălăcească deloc în sos și să se rumenească frumos și uniform. Dacă n-aveți cum (sau n-aveți chef), trântiți-o direct în tava unsă și răsuciți-o pe toate părțile în timpul frigerii, că n-o să fie o catastrofă chiar atât de mare.
Bun, deci puneți carnea pe grătarul respectiv, ungeți-o pe toate părțile cu jumătate din unt (topit în prealabil), amestecați restul de unt cu vinul și păstrați-l la cald. Băgați friptura în cuptorul încălzit dinainte, la 170°C, unde trebuie să stea cam 2 ore și jumătate, timp în care va trebui unsă din când în când cu amestecul de unt și vin (că veni vorba: dintre vinurile albe, cel mai bine se împacă Chardonnay-ul cu untul, iar dacă aveți prin cămară Madera, și mai bine ar fi).
Când se rumenește frumos, e gata (apropo, dacă aveți termometru de fripturi, cică la 77°C trebuie scoasă). Scoateți-o și lăsați-o un pic în pace, până facem sosul.
Scoateți tava, puneți-o pe aragaz, turnați supa (în lipsă, puteți folosi tot vin) și frecați zdravăn, să nu rămână nimic lipit din ce-i bun. După ce totul a fiert 2-3 minute, strecurați prin sită și turnați în sosiera. Bateți sosul cu o nucă de unt și serviți-l lângă friptura caldă, tăiată felii nu prea subțiri.
Ce vin s-ar potrivi mai bine la acest piept umplut de curcan? Păi dacă vreți alb, un Sauvignon Blanc v-aș recomanda, iar dacă ziceți, precum francezii, că musai trebuie un roșu, nu m-aș opune, dar mai sus de un Merlot ușurel nu m-aș duce. Însă puteți foarte bine să-i împăcați pe toți și să turnați în pahare un rosé. Vedeți ce primitor e curcanul?
Metoda cu gratar pe tava am adaptat-o altfel (zic cum am facut eu, poate ajuta): am gasit un gratarel din metal (nu stiu de care, ca nu ma pricep) care intra la fix in cateva tavi de-ale mele.
Pun bucata de ce vreau eu sa fac pe gratarel (am facut si peste si fleici si rulade si pui) si in tava, apa.
Mie imi place nespus metoda asta la o multime de fripturi caci se unge preparatul cu ce e in tava si alimentul se coace si in aburi si se patrunde excelent.
Gratarele de care zic se gasesc intr-o droaie de magazine, important e sa le bunghiti pe tava, la mine merge pe una teflonata si pe una ceramica.
Altfel sanatate 🙂
Pai pana la urma cred ca-i solutia cea mai buna, fiindca, de cele mai multe ori, daca gasesti la raft pachetul complet (tava + gratar), de obicei tava este de o calitate deplorabila. Multumesc de ajutor 🙂