Piept de curcan cu ciuperci și sos de vin cu smântână
La excelentul piept de curcan cu ciuperci ce urmează mai la vale am ajuns oarecum fără voia mea. Mai exact, plecat fiind acum câțiva ani după niște piept de pui și negăsindu-l pre el, m-am întors acasă cu ditamai pachetul curcănesc (noroc că fusese vorba de masă mare, cu destui invitați). Mai aveam ceva ciuperci (pleurotus) la îndemână, mi-am adus aminte de sosul începuturilor mele culinare (smântână, supă, vin) drept pentru care s-a ivit în farfuriile comesenilor rețeta de mai la vale. Și, ținând cont că le-a plăcut curcanul, mi-am zis că ar fi frumos din partea mea, dacă tot mi-am adus aminte de episodul respectiv, să încalec pe-o șa și să vă spun rețeta așa:
750 g piept de curcan,
100 g unt,
300 g ciuperci,
1/2 pahar (125 ml) vin alb sec,
1 pahar de supă,
100 g smântână,
sare, piper.
Curățați și mărunțiți ciupercile, căliți-le în jumătate din unt. Puneți-le deoparte până le vine rândul din nou.
Adăugați restul de unt în aceeași tigaie și rumeniți pieptul de curcan, tăiat felii, pe ambele părți. La fel, puneți și carnea deoparte, să aștepte.
În fine, turnați peste ce-a rămas în tigaie vinul, smântâna și supa, fierbeți totul la foc moale, amestecând din când în când, până când sosul ăsta scade puțin. Adăugați carnea și ciupercile, aveți grijă să fie bine unse cu sos și continuați fieberea încă vreo zece minute (sau până când carnea e fragedă și bună), neuitând să faceți reglajele de sare&piper.
Serviți fierbinte, cu o garnitură și/sau o salată.
Ați putea, bineînțeles, să presărați puțin pătrunjel deasupra (n-aveam!). Sau să căliți, împreună cu ciupercile, puțin usturoi, ceva ceapă etc. Sigur că puteți da note de Stroganoff, frecând smântâna cu o lingură de muștar. Iar variantele, firește, nu se opresc aici.
Cât despre vin, la rețeta de bază, un vin alb sec, onctuos și nu prea acid. Aș zice Chardonnay, dar cu condiția să nu miroasă a toate fructele exotice de pe lumea asta.
