Pește pane surpriză
Recunosc, titlul asta nu dă pe dinafara de inspirat ce e. Dar chiar nu mi-a venit altul mai bun pentru a descrie nebunia care urmează E o rețetă chiar surprinzătoare de pește pane, numai bună, dacă mă-ntrebați pe mine, sî-i convingeți pe cei cărora nu le place peștele că, măcar sub forma asta, tot merită sa-l înfulece din când în când (și, din aproape în aproape, cred că pot fi și convertiți!). Cât despre ihtiofagi, din partea lor nu-mi fac griji, cu siguranță vor fi bucuroși să descopere o nouă modalitate foarte gustoasă de a-și aduce peștele în farfurie.
6 fileuri de pește alb (fără piele și cam 1 kg),
suficienta costiță tăiată felii transparente cât să le înfășoare,
1 căpățână de usturoi,
1 strop de oțet,
4 ouă,
2 linguri de făina,
pesmet,
ulei,
sare și piper.
Mai întâi o precizare: n-are rost să folosim pești delicați (și scumpi!) gen șalău, știucă ori păstrăv, ceva gen merluciu sau cod o să fie suficient.
Curățați usturoiul și faceți un mujdei cât de cremos, cu sare, ulei și oțet. Ungeți cu el fileurile (în prealabil dezghețate, firește, dacă le-ați achiziționat în forma bocnă) și lăsați-le în pace vreo oră-două.
Înfășurați-le apoi în costiță (afumată sau nu, crudă sau nu, e chestie de gust și de ce aveți la îndemână, așa că nu insist), eliminând eventual din usturoi, dacă aveți impresia că-i prea mult. Dar oricum o să cada destul în timpul operațiunii de învelire, așa că nu trebuie să vă complicați prea tare.
Bateți într-o farfurie potrivita ouăle cu făina și puțin piper, într-o alta farfurie puneți pesmet și treceți fileurile noastre îmbrăcate de câte două ori prin fiecare farfurie (ou-pesmet-ou-pesmet).
Încingeți suficient ulei într-o tigaie încăpătoare. Prăjiți la foc potrivit fileurile, pe ambele părți, până se rumenesc frumos. Când sunt gata, scoateți pseudo-șnițelele astea pe hârtie absorbantă, să mai scape de excesul de grăsime.
Serviți bucățile de pește pane calde, cu o garnitură de cartofi, eventual și cu un strop de mujdei suplimentar, că nu strică. Și nu luați de buna lămâia care se ițește în poză: simplu decor, nu se pupă cu costița.
La capitolul variante (e clar că pot fi tare multe!) nu va spun decât un singur lucru: peștele trebuie să fie musai slab și fără aromă intensă, așa că nu încercați vreun crap ori somn, cât despre macrou sau hering ce să mai zic…
Vinul acestui năstrușnic pește pané? Păi, indiferent ce crede costița despre chestia asta, trebuie să fie musai alb și sec. După mine, aveți trei variante: Aligoté, Aligoté și Aligoté.
Stiti cum umba o vorba prin blogosfera? Mvaaai, se face 🙂 Nu stiu ce fel de costita am, cica ceva sunca rotisata, piata neagra, merge precis, peste am cod sau neam cu el. Azi nu ca mi s-a pus pata pe altceva dar am notat, faina foc ideea, sa vedem daca imi si iese infasuratul asta in sunca 🙂
Sanatate!
Daca-i taiata felii transparente, nu-s probleme 🙂
eu de cand am incercat sa infasor in sunca sparanghelul, mi-e frica de infasurari
Nu prea e transparenta, am luat de pe piata extrem de neagra cate un plic de mezeluri de la o firma, voiam sa fac un articol dar m-am razgandit, ca pana la urma de ce sa nu traiasca si vanzatorii stradali. Si am ramas cu cateva felii de parizer, de suni, trebuie sa le dau la cap cumva (sau la pisici). Cred ca iese, daca nu le cos cu atza 🙂
Pot sa propun scobitori? 🙂
Am facut, au iesit foarte gustoase, multumesc!
Cu multă plăcere, dar alt merit decât acela că am dat ideea n-am 🙂