Pește la cuptor în pergament
Că în poza de mai sus se lăfăie doi barbuni (mullus barbatus sau mullus surmuletus) ne interesează, probabil, destul de puțin (dar hai să precizez repede că este vorba despre un pește marin care trăiește din Mediterană până în Marea Nordului, dar și, firește, în Marea Neagră). Cred însă că mai curând ar trebui să vă spun că excelenta preparație care urmează poate fi executată cam cu orice pește, adaptând condimentația după gust și dozând uleiul în funcție de cât de gras e soiul pe care l-ați ales (vă va trebui foarte puțin, de pildă, la scrumbie, dar despre asta am apucat deja să vorbim). Drept pentru care, subliniind că această rețetă este, poate mai mult decât altele, doar un punct de plecare, vă invit să vă notați:
4 pești (250 – 300 g bucata),
1 legătură de pătrunjel,
4 linguri de ulei extravirgin de măsline,
20 de măsline (nu-s obligatorii),
oregano,
sare, piper.
Asigurați-vă, mai întâi, că peștele e perfect curățat (dacă nu, acționați!), spălați-l scurt, uscați-l, frecați-l cu sare și lăsați-l vreo oră la îndulcit. Presărați apoi în interiorul fiecărui barbun ceva oregano și piper după gust.
Ungeți bine peștii cu ulei și așezați-i în mijlocul unor dreptunghiuri din pergament (hârtie de copt sau cum o mai fi el botezat pe eticheta supermarketului). Presărați pătrunjel tocat mărunt, încă puțin oregano și piper, câte 5 măsline la fiecare și închideți bine pachețelele, în așa fel încât aburii să nu aibă pe unde să iasă (că dacă ies, s-ar putea să se usuce peștele și-i păcat). Și că tot veni vorba despre aburi, puteți turna înainte de închidere și-o lingură de vin alb sec în burta fiecăruia.
Băgați marfa în cuptorul încins dinainte, pe la 220ºC (verificați pe pachetul pergamentului dar, de obicei, asta-i temperatura maximă până la care rezistă). După 25 de minute ar trebui să fie gata; dacă aveți dubii, mai lăsați peștele în cuptor, cu pachetul desfăcut, încă vreo 5 minute, ocazie pentru el să se mai rumenească un pic.
Serviți peștele fierbinte, direct din pachețelul lui sau alături de niște cartofi natur. Iar în pahare turnați un Aligoté, că vin mai bun la pește decât el nu prea există.
am vazut la real pastrav somonat.
crezi ca pot sa folosesc in loc de?
dar sa stii ca e mare. nu pot sa fac 3. o sa fac 1. sau inventezi o reteta si pentru mine?
Se poate folosi și pește mare fără nicio problemă! Numai că ori va trebui tăiat felii, ori temperatura dată ceva mai jos și timpul de coacere mărit în funcție de mărimea dumnealui 🙂
Poza arata fantastic!!
Obijnuiam sa facem destul de des o varianta la reteta ta. In loc de oregano si masline foloseam ceapa taiata rondele, usturoi, rosii si ardei gras. In loc de pestele tau am folosit tilapia (nu stiu care ar fi numele in romaneste la pestele asta).
Ca sa fiu cinstit, e prima ouara cind aud de barbun 🙂
O versiune mai „legumicolă” de pește la cuptor în folie am dat deja aici. Dar nu cu tilapia, ci cu somon de la prăvălie! 🙂
Foarte interesanta reteta. Fac asa ceva dar cu putin unt, dafin, busuioc si totul invelit in folie de aluminiu.
Dar tare mult mi-as dori sa ii pot inveli in pergament – numai ca nu stiu cum sa fac sa stea pergamentul ala etans…:)
Păi de obicei îmi iese prin indoiri repetate și încăpățânate, pe toată lungimea, apoi prin îndoiri la fel la cele două laturi mici (capul și coada peștelui). Cu grijă, însă, pachetul nu trebuie să fie prea strâns. Când chiar nu și nu, îmi aduc aminte că am un capsator în casă și îl pun la treabă 🙂
Și chiar merită folosit pergamentul în loc de folie de aluminiu, fie și din simplul fapt că iese mai mult coacere decât fierbere, adică mai bun (cel puțin după gustul meu) 🙂
Pfii…recunosc ca la capsatorul de serviciu nu m-am gandit. E bine de notat 🙂
Multam fain!
Peştele la pergament se “asortează” cumva cu sosul de muştar cu usturoi?
Dacă-i vorba de pești fini, cu carnea albă (gen pastrav, șalău etc) nu. Dacă însă e vorba de pești grași, cu parfum zdravăn (gen macrou, hering…) da, cu precizarea că aș încerca totuși, chiar și în cazul ăsta, să temperez agresivitatea sosului cu 1-2 linguri de smântână.