Penne gratinate cu ciuperci
O variantă deosebit de gustoasă de penne gratinate la cuptor, rude apropiate a celor cu brânză, pe care vi le-am povestit deja. Însă, cine știe, s-ar putea să vă placă mai mult versiunea de mai jos așa că, din partea mea, liberi/libere sunteți să decretați că, de fapt, alea cu brânzeturi sunt doar o variațiune pe tema gratinării pastelor în general și a pennelor în special.
Începeți prin a va așeza la îndemână
250 g penne,
500 g ciuperci (de pădure ar fi grozav, dar nici cu alea de cultura nu iese rău),
400 g smântână,
1 ou,
50 g cașcaval,
sare,
piper,
unt,
pesmet pentru uns forma și presărat pe deasupra.
Acțiunea demarează prin a curăța, spăla vijelios și mărunți ciupercile. Puneți într-o tigaie încăpătoare cam 100 g de unt și, când începe să bolborosească, adăugați ciupercile (nu, n-aveți nevoie de ceapă, usturoi sau alte adaosuri, doar de sare, eventual piper) și căliți-le, fără capac, până le scade zeama complet.
Lăsați-le să se răcească și puneți pennele la fiert în 2,5 l de apă sărată (nu vă reamintesc decât că, la timpul de fierbere de pe pachet, trebuie să adăugați 2-3 minute; alte amănunte aici).
Cât timp clocotesc ele liniștit, bateți într-un castron măricel smântâna cu oul și cu ceva piper (dacă doriți, puteți adăuga ceva cașcaval sau parmezan ras), având grija să omogenizați bine.
Adăugați și ciupercile răcite, mai amestecați o data și gata sosul. Ungeți o forma cu unt, tapetați-o cu pesmet și lăsați-o să-și aștepte rândul.
Când sunt gata pastele, scurgeți-le bine, clătiți-le scurt cu apă rece, lăsați-le câteva minute să se răcorească (dacă-s prea fierbinți, s-ar putea sa se supere oul), puneți-le în castronul cu sos, amestecați bine și turnați totul cu grija în vasul de Jena.
Nivelați, presărați cașcavalul ras amestecat cu pesmet, puneți deasupra bucățele de unt și băgați totul în cuptorul încins dinainte, la foc mijlociu (200°C). Când se rumenește frumos deasupra (cam 30-35 de minute) e gata, scoateți proaspăt obținutele penne gratinate din cuptor.
Ca și la versiunea cu brânzeturi, puteți înlocui pennele cu orice fel de paste scurte și groase (maccheroncini, de pilda) sau chiar cu fusilli.
Cât despre vin, preferința mea (destul de subiectivă) se îndreaptă hotărât spre o Fetească Albă nordică, suavă, elegantă și, mai ales, seacă. Dar e doar dorință, nu și putirință, fiindcă tare rară s-a mai făcut licoarea asta. În schimb sunt pline rafturile de Fetești dulci și „comerciale” (ca să nu le zic impotabile), așa că… Dar asta e o altă discuție. Așa că beți și dumneavoastră la aceste penne gratinate un Chardonnay (dacă nu miroase a toate fructele din lume) sau un Sauvignon Blanc.
Am incercat reteta si a iesit absolut delicioasa, desi nu m-am apucat serios de “sportul” gatitului decat recent :d Va multumesc si promit sa va mai “rasfoiesc” site-ul
Cu multă plăcere 🙂
Oricata “zeama” as pune pastele o sug pe toata si mancarea ramane seaca, fara sos. La restaurant am mancat cu sos delicios, dar nu stiu secretul care face sa se pastreze sosul. Am incercat cu frisca pt gatit, lapte, nimic, am incercar sa fierb pastele mai mult, tot degeaba. Sosul dispare!
Secretul stă în calitatea smântânii. Din păcate, în majoritatea cazurilor, ea conține diverse „adjuvante” care să îi mărească sensibil vâscozitatea, care adaosuri încheagă totul mai abitir la cald. Ca idee, dacă la temperatura camerei smântâna nu devine mai fluidă, e clar că nu-i ceva în ordine. ( Culmea e că mi-e îmi place ca preparatul ăsta să se apropie de o budincă, și atunci pun 2 ouă, tocmai ca să scap de sos 🙂 )
Revenind însă la problema noastră, și ca să nu fac reclamă inutil, feriți-vă de produsele firmelor mari (mai ales de cea mai multinațională dintre toate) și încercați produsele celor mici.