Or fi aceste pateuri cu brânză cea mai simplă și mai rapidă soluție de a pune pe masă o gustare grozavă și lesne de făcut? Ei, firește că-i riscant de băgat mâna-n foc, dar de două lucruri sunt al naibii de sigur: când mi-e lene, pe ele le fac, și-s teribil de bune. Plus că-s suficient de versatile, în sensul că rareori îmi iese umplutura fix la fel. Că asta-i soarta lor, de obicei sunt umplute cu ce resturi de brânză găsim prin frigider, plus că eventuala verdeață își mai schimbă, tot din motive de aprovizionare, formula de prezentare, având noi de-a face când cu soliști, când cu veritabile ansambluri corale.
Dar vorbă multă sărăcia omului, mai ales la o rețetă așa de simplă. Drept pentru care vă invit repede să notați că pentru o tavă de pateuri cu brânză aveți nevoie de
500 g aluat franțuzesc (congelat)
cam 200 g brânză (de care vă place sau de care aveți), 2 ouă,
facultativ verdeață (iarăși, de care vă place sau de care aveți), sare (dacă mai trebuie) și piper.
Lăsați aluatul la decongelat, până ajunge la temperatura camerei.
Mărunțiți/dați prin răzătoare brânza, frecați-o cu un ou (și cu facultativa verdeață, tocată), sărați, dacă trebuie, și piperați.
Întindeți aluatul și înțepați-l din loc în loc cu furculița (în caz că n-aveți o sculă specială). Tăiați dreptunghiuri de dimensiunile dorite, împărțiți umplutura pe fiecare bucată (cam câte o linguriță o să fie), ungeți marginile cu celălalt ou, bine bătut, și închideți pateurile. Ungeți-le pe deasupra, tot cu ou, să se rumenească frumos.
Puneți-le în tava acoperită cu hârtie de copt (sau unsă), având grijă să lăsați destul spațiu între ele. Băgați totul în cuptorul încins dinainte, la 220ºC, unde trebuie să stea cam 15 minute (cu oarecare aproximație, fiindcă depinde și de producătorul aluatului, și de gradul de rumenire pe care-l preferați).
Să vă mai spun și că la pateurile din imaginea de mai sus au participat urdă și telemea de oaie, în părți egale (n-a mai fost nevoie de sare), iar verdețurile care și-au lăsat parfumul au fost mărar și cimbru.
Cât despre vin, nu prea mi-aș face probleme. Când aveți pe masă pateuri cu brânză, cam orice vin alb sec va sta cât se poate de bine în pahare. Recunosc, eu aș prefera o Fetească Albă, dar nu-i musai.
E același lucru 🙂 Doar că producătorii preferă să-l boteze foietaj; probabil li se pare că sună mai frumos, ori așa i-a sfătuit Marijana de la marketing. În limba română aluatul respectiv se cheamă, totuși, aluat franțuzesc 🙂
Și eu am văzut o mare doamnă care credea că foietajul e totuna cu foile de plăcintă. 🙂 Acuma, serios: ceea ce în limba română se cheamă aluat franțuzesc este vândut, de obicei, în comerțul capitalist sub numele de foietaj. E un barbarism stupid după franțuzescul „feuilletage”. De ce stupid? Pentru că francezii folosesc prea rar spre deloc termenul, de obicei numesc aluatul ăsta „pâte feuilletée”. Dar probabil că „aluat foietat” ar fi sunat prea din cale-afară… 🙂
Bun…tare bun…întrebare întrebătoare:aluatul franțuzesc congelat se găsește la magazin….ca și am găsit numai foietaj?
E același lucru 🙂 Doar că producătorii preferă să-l boteze foietaj; probabil li se pare că sună mai frumos, ori așa i-a sfătuit Marijana de la marketing. În limba română aluatul respectiv se cheamă, totuși, aluat franțuzesc 🙂
Multumesc…din ce văzusem eu la tv despre aluatul franțuzesc ….nu seaman a deloc cu foietajul sau foietajul e departe de aluat
Și eu am văzut o mare doamnă care credea că foietajul e totuna cu foile de plăcintă. 🙂 Acuma, serios: ceea ce în limba română se cheamă aluat franțuzesc este vândut, de obicei, în comerțul capitalist sub numele de foietaj. E un barbarism stupid după franțuzescul „feuilletage”. De ce stupid? Pentru că francezii folosesc prea rar spre deloc termenul, de obicei numesc aluatul ăsta „pâte feuilletée”. Dar probabil că „aluat foietat” ar fi sunat prea din cale-afară… 🙂