Paste cu piept de pui și sos de roșii
Zilele trecute am fost apostrofat de un cititor (altminteri simpatic, presupun) care susținea că în absolut toate rețetele de paste preparația se termină în sosul din cratiță/tigaie, nicidecum în castron, cu salsa turnata peste ele. M-a amuzat zelul neofitului, dar am reținut aluzia (mulțumesc!), așa că urmează mai la vale o rețetă de paste cu piept de pui și sos de roșii la care, într-adevăr, folosirea acestei metode dă rezultate sensibil mai bune (deși, firește, dacă veți vrea în continuare să faceți combinarea dintre paste și sos la masă, în fața comesenilor, n-am cum să mă opun). Fac doar o precizare: pentru ca într-adevăr rezultatele să fie optime, pastele trebuie scurse puțin înainte de a fi al dente (să mai aibă nițel gust de faină), iar sosul de roșii trebuie să fie un pic mai fluid decât ar fi normal, fiindcă doar astfel fierberea aia comună de 2-3 minute poate fi eficientă (adică pastele să poată absorbi lichidul parfumat, iar sosul să nu devină excesiv de gros).
Bun, înarmați-vă cu
1 piept mare de pui (sau 2 mai mici), dezosat și fără piele,
300 g paste (lasagnette sunt în poza de mai sus, dar pot fi și de alt tip, tagliatelle de pilda),
ulei de măsline (simplu, nu extravirgin),
1 ceapă mică,
usturoi după gust,
ardei iute așijderea,
1 conservă de roșii tăiate cubulețe, de 400 g (sau roșii proaspete la vară, firește),
1 pahar de vin alb demisec (poate fi și sec, dar atunci s-ar putea să aveți nevoie și de puțin zahar),
verdețuri (măghiran și oregano v-aș recomanda în primul rând),
parmezan ras cât vreți (sau altă brânză care vă place sau pe care o aveți la îndemână).
Facultativ, dacă vreți să treceți sosul de roșii spre versiunea lui italiană, mai adăugați pe lista 1 morcov și 1 tulpină de țelină verde (sau o felie corespunzătoare de rădăcină).
Începeți prin a tăia pieptul de pui cubulețe. Sotați carnea cu puțin ulei și ceva usturoi. Sărați, eventual piperați și puneți marfa deoparte, că acuși îi vine rândul.
Încingeți restul de ulei într-o cratiță suficient de mare, căliți ceapa, usturoiul și ardeiul iute (eventual împreună cu facultativele morcov și țelină), toate tocate cat de mărunt. Presărați puțină sare, stingeți cu vinul, lăsați 2-3 clocote, puneți roșiile și lăsați sosul să fiarbă vreo 10-15 minute. Dacă-i prea fluid, mai lăsați-l să scadă, dacă-i prea gros, mai turnați puțin vin.
Fierbeți pastele în multa apa sărată și clocotită, scurgeți-le un pic mai devreme (după cum v-am spus mai sus) și răsturnați-le în oala cu sosul care fierbe (și în care ați pus, înainte de paste, cubulețele de carne și verdeața tocată).
Amestecați cat se poate de zdravăn, lăsați totul să mai fiarbă vreo 2-3 minute, presărați brânza, mai amestecați o data și cu asta basta, putem trece la masa.
Și ar fi bine să nu uitați să puneți oamenilor la îndemână un supliment de parmezan și o râșniță de piper, că sigur vor fi câțiva interesați.
După cum vă spuneam, pastele pot fi de mai multe feluri (cele cu ou sunt totuși recomandabile), după cum pieptul de pui va putea fi, la o adică, înlocuit și cu alte cărnuri, de pasare sau nu, ba chiar și cu pește alb, creveți etc, cu condiția să aveți grijă la timpii de preparare.
Ce bem? În clipa asta mi-e pofta de Sauvignon Blanc, dar cam orice vin alb, vioi și sec, o să se înțeleagă foarte bine cu pastele noastre.
Pot? Stiu ca pot la dvs pe tarla 🙂
In general asa este, la macaronar (broscar, italian, nu e peiorativ nici un termen, doar haios) asa este. Treaba cu sosul (salsa e la ailalti, ragu, na, cum vreti) peste paste se face mai degraba in carciumile din Romania.
Si in carciumile lor baga pasta in sos in tigaie. Nu e apostrofare, numai observatie, ca batui des cararile tarii in forma de cizma.
Doi la mana, din ce am observat, la pastele bune, de buna calitate (la noi cam numai B***lla (nu sciu nume sa nu fac reclama, da?) si ceva marci artizanale sunt asa, e bine sa respecti timpii de pe ambalaj.
In cazul in care nu fierbi de crude pastele direct in sos, asta e o tehnica mai putin raspandita si in Italia, ce e drept.
Trei la mana, daca aveti sansa sa dati peste paste pe care scrie “trafilata in bronzo” (am gasit la un hipermarket) slabe sanse sa se prea faca, le puteti uita pe foc (tot din experienta zic, patii cu niste Bigoli pe care le uitai accidental.
Si ultima, lasagnette, cu doi de T. Nu sunt in poza, lasagnettele au margini zimtate cam ca reginette.
Pe cuvant ca nu vreau sa sune nimic a critica ci doar adaugire marunta bazata fix pe ce stiu, daca va supara comentariul oricum sunteti la dvs acasa aici si nu ma supar daca stergeti cometariul.
Multa sanatate si scuze de adaugiri, imi tot cer scuze ca am observat ca singurele “critici” permise in general in blogosfera culinara sunt de genul: mvaaai delicios. 🙂
Voie ca la banu’ Ghica. Singura interdictie pe site-ul asta e sa nu injuri (calomniezi, balacaresti etc.) terte persoane. A, si sa nu faci spam stupid.
Altminteri, lasagnete scria pe cutia de B***lla, lasagnete zicem 😀
Cat despre bagat pasta in tigaie la restaurante, am mai zis pe undeva p-acilea…
Mi se pare de bun simt, ca e loc destul pe net de balacarit, calomniat si injurat 🙂
Pe pariu ca scrie cu doi de T pe lasagnettele B…la? Pe un vin, dau cognac armenesc la schimb daca va grabiti, ca dadui iama in el.
Ca nu-s ce intelege italianul prin lasagnetã e pentru ca au adaptat multe denumiri, marca internationala, deh, sa vezi confuzii de denumiri cu marcile ce se vand peste ocean.
Dar aista e alta discutie si ar fi prea lunga, nu o dovedim cu ale noastre carpato-danubiano-pontice, daca ne apucam de diferentieri intre paglia e fieno si casarecce in functie de zone ne mai trebue cincisprezece vieti 🙂
Sanatate!
Nu pun pariu, ca am aruncat cutia 😀 Da’ zimtate tot nu-s… Si oricum e un produs doar pentru Est…
Puteti da o cautare pe gogu dupa marca respectiva si denumire ca apare poza cu cutia pe care scrie Lasagnette. Of si eu voiam sa ma fac cu un vin bun si nu reusesc. Coniecel nu mai este din ala de la Teheran dar sa stiti ca am inchinat cu Ionii de ieri si in cinstea dvs.
Sanatate!
Asa e, mea culpa. Am corectat. Dar tot nu-s dintate pe margini 🙂 (sa am si eu dreptate macar oleaca)
Sefu’ are intotdeauna dreptate 🙂 Am vazut si eu pozele si da, asa e, nu-s dintate, eu ce vazui la ei acolo erau cu zimti, dantelate, or fi si-si, parca mai conteaza (tot borsul e de baza, ca sa fac o rima sa traiti).
Am făcut aseară. Au fost de senzaţie!
În paranteză fie spus, eu n-am crezut că pastele pot fi bune, până nu m-am apucat de reţetele astea. Eu de paste nu ştiam decât că se fierb şi se toarnă peste ele un sos roşu din comerţ. Acuma, na, nevoia te învaţă. Iată ce bune sunt, când sunt făcute ca la carte!
Iaca, e bună și doamna Nevoia la casa omului (dar numai în cazuri de-astea!) 🙂
Am folosit fetuccine şi au fost foarte potrivite.
azi le-am facut si au iesit delicios! <3
Mă bucur că ți-au plăcut 🙂
Sunt super bune
Mulțumesc 🙂
Morcov pus, beţe de telina pus, pus si busuioc, sărit peste ardei iute sa mănânce si copilul. Ieşit o bunatate! Mulţumim ca aţi împărtăşit reţeta cu noi!
Pentru puțin; dacă pastele au plăcut, meritele aparțin în totalitate autoarei 🙂
BUN, BUN, BUN….. :))))mmmmmm !!!