Paste cu măsline și sos de roșii
Sincer, abia după ce am improvizat pastele cu măsline și sos de roșii, pe care le vedeți în poza de mai sus, m-am dus la bibliotecă să văd dacă nu cumva or fi având italienii vreo denumire specifică pentru preparația asta. N-am găsit (nici nu m-am chinuit prea tare) așa că am ajuns la concluzia că titlul e cât se poate de nimerit. Și el descrie o rețetă rapidă, simplă și tare bună, care a fost absolut excelentă ca mâncare de post, dar de-abia aștept s-o mai fac o dată și să-i pun deasupra parmezan din belșug.
Până una-alta, să vă spun că vă trebuie
250 g paste (astea pe care le vedeți se cheamă pipe rigate, dar o să meargă cam orice paste scurte și groase),
1 cutie de 400 g pulpă de roșii (dar la vară firește că vor fi 500 g roșii proaspete),
2-3 căței de usturoi (sau după gust),
1 bucățică de ardei iute (iarăși, gustul dumneavoastră îi va dicta dimensiunile),
1 păhărel de vin alb sec,
50 g măsline,
verdețuri de care vă plac sau de care aveți (eu am pus măghiran, oregano, rozmarin și salvie),
ulei de măsline,
sare.
Începeți, firește, prin a curăța și tăia usturoiul și ardeiul. Puneți-le la călit în ulei încins. Când mai că încep să-și schimbe culoare, stingeți cu roșiile plus vinul, amestecați bine și lăsați să fiarbă. În timpul ăsta scoateți sâmburii măslinelor, tăiați-le felii, curățați și spălați verdețurile pe care le-ați găsit proaspete. Când sosul mai că a scăzut cât trebuie, adăugați măslinele și aromele, scurgeți pastele fierte, firește, separat, puneți-le și pe ele în cratiță, mai amestecați de două-trei ori și cu asta basta. A, ba nu, după cum spuneam la început, puteți adăuga, în acest moment, și ceva parmezan ras.
Ceva sfaturi despre cum sa fierbeți pastele v-am dat deja, așa că n-are rost să mă repet. Mai bine să vă spun că, dacă sosul iese prea acru (aproape sigur cu roșiile din conservă) atunci puteți adăuga 1-2 lingurițe de zahăr, să înlocuiți vinul sec cu unul dulce sau, cel mai bine, să puneți de la început la călit 1 morcov, curățat și mărunțit. Și dacă vă place un sos fluid, atunci treceți-l prin sită sau bagați-l în mixer după ce a scăzut, puneți-l la loc pe foc și adăugați măslinele și celelalte.
Cât despre vin, parcă Riesling Italian aș pofti la rețeta asta, dar cam orice alb sec hotărât o să facă față cu destul succes.
Pe pariu ca daca da vreun macaronar pe aici zice ca la ei in sat se cheama nu stiu cum :))
Voiam sa zic altceva, e o marca de rosii taiate, nu zic nume ca nu fac reclama, care nu-s deloc acre, ca hint, is nitel mai scumpe si se gasesc si in amestec cu ierburi, busuioc sau usturoi, marca italiana. Recomand la genul aista de gateli, pe cuvant si fara vreun interes.
Da, numele incepe cu C, se termina cu O si-s cam de doua ori mai scumpe 🙂 Altminteri pe alea le folosesc, de obicei, si eu.
Apropo de amestecuri peninsulare, în PE..Y este o marcă, începe cu Sughi și se termină cu otti, nu zic numele 🙂 dar are niște variante Basilico, Amatricciana, etc.
Nefiind specialist, mi se pare tare bună. Ce ziceți de ea?
Nu zic nimic, ca n-am incercat. Dar poate stie altcineva si ne lamureste pe amandoi 🙂
La macaronari se cheama paste pomodoro,doar ca se mai pun si capere.
Si masline, si capere, si se cheama doar pomodoro?
“Si masline, si capere, si se cheama doar pomodoro?”
In romitaliana, posibil, ca deja s-a dezvoltat un limbaj. Inca lucrez la dictionar. Asa ca daca ati sistemat in padela niste pomodori poate sa fie la fel si daca le puneti niste porcini, daca nu stiti ce is alea, funghi maica, poate iese de o pomodori si daca va patati pe babetica mergeti la lavanderie ca se curata asciuto.
Ca si la omleta, pardon, fritata. Cu slana e genuina romaneasca.
Ce-i aia babetica? 😀
Multumesc pentru aceasta reteta. O voi folosi cu siguranta, toata familia mea iubim asocierea maslinelor cu pastele dar, din pacate, nu aveam decat o singura reteta pe care nu vreau sa o fac prea des (cam 1 / luna, ca sa fie dorita si sa fie si mai gustoasa decat este deja).
Reteta mea de paste cu masline (300 gr masline verzi mari cu gogosar in loc de sambure) mai include: 1 ceapa marisoara (peste medie), 3 ardei grasi (marisori sa fie, carnosi) de 3 culori diferite (galben, portocaliu, rosu sau verde) si 500 ml vin alb (nu conteaza soiul, dar ar trebui sa fie aromat – mie asa-mi place – pe care-l imblanzesc cu 1 lingurita sau 2 de zahar, in functie de tarie, de gust, de aroma, de cum vreau eu atunci). Se taie ceapa (fiecare cum ii place, eu o tai normal, patratele, ca pentru varii tocanite) si se topeste in ulei pana devine aurie (n-o ardeti). Se pun in craticioara si ardeii taiati (cum va place, dar eu ii tai patratele de cca 1cm x 1cm). Se amesteca pentru ca legumele sa se patrunda uniform si sa lase zeama. Se adauga vinul si zaharul si se fierb vreo 3 minute (doar cat sa piara alcoolul din vin). Se adauga maslinele verzi cu gogosar pe post de sambure, se mai dau vreo doua clocote (1-2 min), se pune verdeata (eu folosesc un pic de oregano) si apoi se pune aceasta fiertura peste pastele fierte, clatite si scurse. Pregatirea amestecului (sosului) NU dureaza mai mult decat procesul de incalzire a apei+fierberea pastelor. Eu las amestecul sa se odihneasca 5-7 minute (cat fumez o tigara) si apoi pot fi mancate. Sunt bune si reci aceste paste, dar le prefer calde. POFTA BUNA!
(scuze pentru greseli, fara intentie).
Am uitat sa va spun ca reteta este pentru 1 punga normala de paste (400 grame). Mie-mi place reteta cu tagliatele, lui fii-miu cu scoici, restul familiei mananca orice-ar fi.
NU PUNETI SARE IN RETETA DE MAI SUS. Au maslinele sare deajuns!
Tare frumoasa varianta, multumesc frumos 🙂
Dacă vreți ca preparatul să rămână vegan, înlocuiți parmezanul cu fulgi de drojdie inactivă. Nu o să vă pară rău. În rest, numai de bine, rețeta e faină.
Dacă vrem 🙂