Mai întâi o precizare: cred că delicioasele paste cu dovlecei și smântână de mai la vale s-ar putea face și cu foi de lasagna, de pildă, dar atunci când mi-a venit ideea n-aveam la îndemână decât niște tagliatelle. A ieșit foarte bine și cu ele, deși cred, totuși, că dacă ar fi fost niște tăiței de casă ar fi fost perfect. În fine, regretele fiind oricum tardive, nu-mi rămâne decât să țin cont de considerațiile astea pentru viitor; deocamdată, e timpul să dau drumul la narațiune, nu?
250 g paste, 2-3 dovlecei (500 g, să zicem), 400 ml smântână, 100 g cașcaval ras, 1 ou, 1 legătură mică de mărar, unt, sare, piper, pesmet (facultativ)
Curățați dovleceii, tăiați-i felii grosuțe (1 cm, poate și ceva mai mult), opăriți-i în apă cu sare (5 minute) și lăsați-i la scurs. Vă puteți opri aici, dar mai bine ar fi să-i căliți un pic (1-2 minute) într-o tigaie cu unt. Nu trebuie să se rumenească, doar să capete gust bun și să mai piardă din apă.
Fierbeți pastele în apă sărată, lăsați-le și pe ele să se scurgă.
Curățați și spălați mărarul, tocați-l mărunt și frecați-l cu smântâna, oul și cașcavalul. Sărați (dacă ziceți că mai trebuie) și piperați.
Ungeți cu unt un vas care merge la cuptor, presărați-l, eventual, cu pesmet.
Odată ajunși aici, aveți două variante: ori începeți să clădiți straturi (paste-dovlecei-sos și repetați), ori le amestecați înainte și abia apoi le puneți în formă (variantă utilă mai ales dacă smântâna e plină de diverși aditivi).
Presărați (sau nu) cu pesmet, eventual cu încă puțin cașcaval, puneți și niște cubulețe de unt și băgați totul în cuptorul încins dinainte (200ºC), unde trebuie să stea cam 30 de minute.
Variantele de paste cu dovlecei sunt lejer de intuit: brânza poate fi de mai multe feluri, la verdeață iarăși sunt destule opțiuni (lângă mărar ar merge foarte bine niște arpagic verde, de pildă), oul ar putea fi înlocuit cu o lingură de făină și așa mai departe, nu cred că are rost să insist prea mult.
Cât despre vin, un alb sec ușurel, că nu prea are cu ce lupta pe-aicea. Poate Chardonnay, poate Fetească Albă din nord, poate…
imi plac dovleceii,dar varianta asta nu am incercat-o si cred ca e faina.aproape un sufleu.multumesc de idee!
Cu multă plăcere 🙂