Pasta Primavera
Sigur ați auzit de pasta primavera printr-o grămadă de filme americane, mai ales de când obsesia „mâncatului sănătos“ a cucerit Hollywoodul. Dar asta contează mai puțin, că n-o să ne luăm acuma după propaganda yankee. Ideea e că urmează mai la vale o rețetă ușoară, primăvăratică (of course!), deja celebră și chiar foarte bună. Ia să vedem.
Pentru 4 porții de pasta Primavera înarmați-vă cu
400 g paste (de obicei spaghete, dar mi se par mai interesanți fettucini, adică, mai pe românește, tăițeii lați),
1 morcov mare,
1 dovlecel,
200 g șuncă presată,
50 g unt,
2 căței de usturoi (sau mai mult),
ardei iute mărunțit (după gust),
1 pahar de vin,
câteva frunze de busuioc,
4-5 fire de pătrunjel,
parmezan,
sare.
Curățați morcovii și dovleceii, spălați-i și mărunțiți-i (eventual, ca să fie mai frumos în farfurie, transformați-i în fâșii cât mai asemănătoare ca formă și dimensiune cu tăițeii; curățitorul de cartofi va căpăta noi valențe!).
Tăiați fâșiuțe și șunca, curățați și feliați usturoiul, încingeți untul într-o tigaie cu fundul gros, la foc moale, adăugați ardeiul, șunca și usturoiul, continuați cu legumele și, când încep să se înmoaie puțin, turnați vinul.
Lăsați-l sosul să scadă, timp în care fierbeți și scurgeți pastele. Turnați-le în tigaie, presărați și puțin parmezan, amestecați de vreo 2-3 ori și cu asta basta, repartizați mâncarea în farfurii, presărați puțină verdeață și serviți împreună cu restul de parmezan, că poate cineva o să mai vrea.
Cât despre variantele de Pasta Primavera, ele sunt nenumărate, așa că am să mă limitez doar la câteva principii de bază. Mai întâi, miza mâncării ăsteia o constituie legumele, așa că nu-i musai să puneți șuncă (pe care puteți eventual să o înlocuiți cu piept de pui, creveți și chiar cârnați). În al doilea rând, puteți folosi practic orice vegetală, cu condiția să n-o treceți din fiert (toate trebuie să rămână ferme, chiar ușor crocante). Câteva sugestii: brocoli, ardei gras, ceapă, mazăre, chiar și roșii (de preferință din cele mici, lăsate întregi sau tăiate în două).
A, și dacă aveți senzația că uleiul de măsline ar fi mai bun, liberi sunteți să încercați, dar vă previn că e prea bună combinația unt-vin, mai ales legată de legume. Iar două linguri de smântână la final, dacă nu folosiți carne și vreți totuși o mâncare mai consistentă, nu încalcă regula jocului.
Cât despre vinul pentru Pasta Primavera, alb, ușor, fructuos și sec scrie pe rețeta asta. Și dacă tot e mâncare americănească, hai să tăiem globu-n două până-n Australia, să bem un Lindemans Cawarra Classic White, un cupaj de Chardonnay și Semillon despre care cred că v-am mai vorbit.
excelente paste ! sotzul meu m-a rugat sa va transmit urari numai de bine deoarece de cand am descoperit , mai intai blogul dvs si apoi site-ul gatesc mai des ( lipsa de timp 🙂 ) si mai diversificat – aici dvs sunteti “de vina” .
mai dureaza pana incerc toate retetele dar va urez la cat mai multe!
numai bine!
Multumesc frumos 🙂 ! Si sa dea Dumnezeu să tot fiu de vina la modul asta! Iar sotului dumneavoastra va rog sa-i transmiteti ca, daca asa stau lucrurile, atunci e cazul sa bea din cand in cand un pahar de vin si pentru mine 🙂