• Băuturi
    • Cocktailuri
    • Distilate
    • Lichioruri
    • Vinuri
  • Dicționare
    • Dicționar de băuturi
    • Dicționar de condimente
    • Dicționar de legume
    • Dicționar de sosuri
    • Dicționar de verdețuri
    • Dicționar de brânzeturi
    • Dicționar de termeni culinari
  • Rețete
    • Conserve și murături
      • Rețete de zacuscă
      • Rețete de murături în saramură
      • Rețete de murături în oțet
    • Rețete celebre
    • Rețete cu carne de iepure
    • Rețete cu carne de miel
      • Fripturi de miel
    • Rețete cu carne de oaie sau berbec
    • Rețete cu carne de pasăre
    • Rețete cu carne de porc
    • Retete cu carne de vită
    • Rețete cu ciuperci
      • Mâncăruri cu trufe
    • Rețete cu legume
      • Mâncăruri cu cartofi
      • Mâncăruri cu dovlecei
      • Mâncăruri cu vinete
      • Mâncăruri cu conopidă
      • Mâncăruri cu praz
      • Mâncăruri cu varză
      • Mâncaruri cu brocoli
      • Mâncăruri cu sfeclă roșie
    • Rețete cu orez
      • Rizoto
      • Pilaf
    • Rețete cu ouă
    • Rețete cu pește
      • Rețete cu somon
    • Rețete de aluaturi
    • Rețete de aperitive
    • Rețete de borșuri
    • Rețete de ciorbe
    • Rețete de dulciuri
      • Înghețate
      • Tiramisu
    • Rețete de garnituri
    • Rețete de la cititori
    • Rețete de paste
      • Paste cu carne
      • Paste la cuptor
      • Paste cu legume
      • Paste cu pește
      • Paste cu lactate
      • Paste cu ciuperci
    • Rețete de pizza
    • Rețete de plăcinte
    • Rețete de post
    • Rețete de salate
      • Salate de cartofi
      • Salate de pui
      • Salate de pește
      • Salate de orez
      • Salate de varză
      • Salate calde
    • Rețete de supe
      • Supe de roșii
    • Rețete de tarte sărate
    • Rețete de tocături
    • Rețete de vânat
    • Rețete tradiționale românești
    • Rețetele lui Păstorel
    • Sfaturi, trucuri și tertipuri
    • Sosuri calde
    • Sosuri reci
    • Rețete lacto-vegetariene
    • Rețete de preparate din carne
      • Rețete de cârnați
      • Rețete de salam
      • Rețete de cărnuri afumate
      • Rețete de pate de casă
    • Rețete de fripturi
      • Fripturi la grătar
      • Fripturi la cuptor
      • Fripturi la tigaie
      • Frigarui
    • Rețete ovo-lacto-vegetariene
  • Mozaic
    • Dosare
    • Comunicate de presă
    • De-ale gurii din bătrâni
    • Editoriale
    • Nutritie
    • Poveștile rețetelor celebre
    • Prezentări
    • Publicitate
    • Reportaje
    • Rețete de vedete
    • Scurte
    • Eveniment
    • Tradiții românești
    • Legendele vinurilor românești
    • Mapamond
    • Concurs
    • Băuturile vedetelor
    • Arta și gastronomie
    • Fițe peste fițe
    • Topuri
  • Interviuri
  • Știri

Paella

Apr 20, 2010 costachel Rețete, Rețete celebre, Rețete cu carne de pasăre, Rețete cu orez, Rețete cu pește 5


Denumirea mâncării vine, în versiunea simplă, de la tigaia în care este confecţionată, în catalană paella derivând din latinescul „patella“ (da, iubiţi francofoni, de aici şi pôele). Chiar dacă în restul lumii se consideră că asta este mâncarea naţională a Spaniei, spaniolii o consideră mai curând o specialitate regională a zonei Valenciei, unde a şi apărut, în secolul al XVIII-lea. Paella valenciana conţine orez cu bob rotund (arroz bomba), carne provenind doar de la animalele din curte (poate fi de iepure, raţă, pui sau amestecată), ulei de măsline, roşii (tocate sau bulion), fasole verde (ferradures), puţină fasole boabe albă mare (garrofons) sau/şi boabe de fasole normală proaspătă (tavelles). Asta fiind baza, se mai pot adăuga melci (baquetes), anghinare, ardei graşi şi usturoi, totul parfumat cu o crenguţă de rozmarin şi colorat cu şofran. Se serveşte cu lămâie separat, să-şi stoarcă în farfurie cine-o vrea.

Mda, probabil varianta tradiţională nu vă atrage prea mult, aşa că haideţi să ajungem repede la ceea ce restul lumii crede despre mâncarea asta. Adică la mai moderna paella mixta, în care-şi dau întâlnire, pe lângă cărnurile numite mai sus, porcul, cârnaţii (mai ales chorizo), peştii sau fructele de mare, başca multe alte legume. Vă daţi seama, asta dă naştere la o sumedenie de variante (de fapt, cred că fiecare familie spaniolă are propria ei reţetă, cam cum se-ntâmplă la noi cu sarmalele). Să notăm totuşi, măcar pentru a putea face puţină conversaţie la masă, că-s foarte raspândite variantele vegetariene şi cele doar cu fructe de mare.

Ei, şi după această lungă introducere, hai să-ncercăm şi noi o variantă mixtă, simplă şi rapidă, ca să ne dăm seama mai bine ce şi cum. Nu e altceva decât o reţetă de start, pe baza căreia veţi putea crea orice variantă vă place, adăugând şi alte cărnuri, plus toate varietăţile de fructe de mare. Aşa că pregătiţi-vă (doar!) cu

250 g orez,
400 g piept de pui,
300 g file de peşte alb,
500 g fructe de mare amestecate (pot fi şi congelate),
100 g mazăre,
3 roşii,
1 ardei gras,
200 ml vin alb sec,
2 căţei de usturoi,
1 pliculeț de şofran,
supă de pui,
ulei,
sare şi piper.

Încălziţi uleiul într-o tigaie mare, căliţi puţin carnea de pui, tăiată cubuleţe, împreună cu usturoiul, adăugaţi orezul şi roşiile despieliţate, fără sâmburi şi tocate. Stingeţi cu vinul, puneţi şi ardeii tăiaţi bucăţele, peştele transformat în cubuleţe şi fructele de mare (oricum, uitaţi-vă la instrucţiuni, s-ar putea să trebuiască să le pregătiţi separat şi să le adăugaţi la sfârşit, aşa cum veţi face dacă le găsiţi proaspete). Presăraţi şofranul, săraţi, piperaţi şi completaţi lichidul cu supă fierbinte (cam 300 ml, dar fiţi pregătiţi pentru orice!). Când a fiert orezul, verificaţi dacă-i mai trebuie ceva şi serviţi fierbinte. Iar după tradiţia valenciană, serviţi cu jumătăţi sau cu felii de lămâie, în caz că doreşte cineva.

Despre variaţiuni pe tema paella am vorbit deja suficient, aşa că nu prea mai am ce să vă spun, decât să aveţi grijă la timpii de fierbere ai cărnurilor şi legumelor, aşa că adăugaţi-le pe rând şi în ordine. Cât despre vin, ideea e să fie sec, nici prea acid, nici cu rest de zahăr (!), altminteri rămâne să-l adaptaţi la varianta pe care o veţi face. Dacă vor domina peştele, puiul şi fructele de mare, fireşte că trebuie un alb, dacă apare puţin porc slab va merge un rozé uşor, în timp ce, dacă veţi folosi o variantă cu iepure şi chorizo, atunci o alegere mai corectă ar fi un roşu uşurel, cu taninii uitaţi acasă. Oricum, pentru că vă simt curioşi, la varianta povestită mai sus un Aligoté de Tomeşti a mers uns.

Update: nu mă pot abţine să nu fac o completare: recomandarea Paharnicului (Xarello 2009 Castellroig, meşterit de Marcel Sabate) e absolut perfectă pentru paella (dacă vorbim de variantele cu peşte, pui şi fructe de mare), iar parfumul spaniol e deplin.

S-ar putea să vă intereseze și:

Culibiaca cu pesteCulibiaca cu pește Supă Mulligatawny Șofran Orez cu creveți și curry

  • fructe de mare, orez, peste, pui, sofran, Spania

5 thoughts on “Paella”

  1. wine&knives 21/04/2010 at 16:07

    imi place. keep up the good work.

    de unde luasi aligoteul ?

    Reply ↓
  2. Costachel 21/04/2010 at 18:50

    Direct de la crama. Cum o rezova domnul Tibu cu imbutelierea, am sa anunt si alte surse (mai vinde vrac intr-un magazin in Iasi, dar nu cred ca te intereseaza 🙂 ) Dealtfel nici pentru deja mai celebra Casa Olteanu n-as putea sa spun de unde s-ar putea lua niste sticle (iar Aligote mai bun in Romania n-as crede ca exista). Asta e, primul an de productie la ambii…

    Reply ↓
  3. wine&knives 29/04/2010 at 10:33

    aha. deci ne punem pofta-n cui o perioada.

    daca cumva rezolva cu imbutelierea sa dea de stire-n blogosfera ca-l asteptam cu interes.

    Reply ↓
  4. aphextwinz 02/07/2010 at 20:33

    Hai ca e ultimul articol de il citesc si comentez, nu fie cu necaz. Da, asa e cum ati zis la paella Valenciana (contrar celor scrise de publicatii asa zic onorabile). Cu mentiunea (mea care am dost vara si dusa de profesoara de catalana, zic eu bine, la local specific si de cartier in Vale ca nu avea garrofons ci numai tavelles. SI sofran si iepurele si puiul cu oase si coada la intrare, la periferie.

    Tot pentru a ne simti bine am intalnit atat varianta cu orezul “al dente”, mult prea in dinte si varianta cu zeama lunga in care pluteste orezul.

    Si gata pentru azi ca am deranjat destul 🙂

    Reply ↓
    1. Costachel 03/07/2010 at 09:01

      Nici o problema 🙂 Cat despre paella, ca orice reteta celebra, fiecare familie (si locanta) are reteta proprie. Macar una. Iar daca orezul era prea al dente, atunci cu siguranta bucatarul era intr-o conversatie prelungita cu flaconul de Rioja (sau cu fata care spala vase). Sau era bolnav acasa si gatea ucenicul angajat alaltaieri.

      Reply ↓

Comentarii Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Publicitate

Pe secțiuni

Pagini

  • Contact
  • Despre Costachel
  • La masa virtuală
  • Privacy Policy

Comentarii recente

  • costachel on Salata (de) Boeuf
  • Gurmăndel on Salata (de) Boeuf
  • George Budacea on Dr. ing. Gheorghe Anghel – un mare oenolog
  • costachel on Desertul lui Kemal Pașa (Kemalpașa tatlisi)
  • Timi on Desertul lui Kemal Pașa (Kemalpașa tatlisi)

Utile

Curs BNR
Preparate din pui
Retete culinare
Retete de prajituri

Publicitate

Publicitate

costachel.ro Web analytics

Copyright 2014 Costachel / All rights reserved