Ouăle de Paști, din cele mai vechi timpuri și până azi
Am intrat așadar în Săptămâna Mare și nu strică deloc ca, pe lângă diverse rețete și alte lucruri utile referitoare la Sărbătorile Pascale, să mai vorbim un pic și despre tradiții, mai noi sau mai vechi. Nu de alta, dar acum e cel mai bun moment ca să aflăm (sau să ne reamintim) de ce facem anumite lucruri. De pildă, în cazul de față, de ce fierbem, vopsim și ciocnim ouă de Paști. Și, ca de obicei, ovidiucro a fost pe fază și ne-a trimis textul de mai jos.
Obicei de primăvară străvechi (perșii antici sărbătoreau înnoirea anotimpului dăruindu-și ouă colorate, romanii își trimiteau unii altora, la ceremoniile zeului Ianus, ouă roșii) oul colorat și încondeiat este la creștini simbolul Mântuitorului reîntors la viață.
Oul este ales la Păresimi (în mijlocul Postului Mare) și este fiert și gătit în Săptămâna Patimilor pentru a fi sacrificat (ciocnit și mâncat sacramental) de Paști, în semn și garanție de renaștere. Ouăle încondeiate (împistrite, împietrite, muncite, necăjite, cu mărgele, pictate, săpate, scrise, picurate, împuiate) sunt un obicei popular și religios românesc, care în Moldova și Bucovina a devenit artă. Ciocnitul ouălor vopsite (înroșite, încondeiate) e un simbol al jertfei Domnului Iisus. Permis numai după Noaptea de Înviere și până la Înălțarea la Ceruri, sacrificiul se săvârșește solemn de doi creștini ortodocși după reguli precise: persoana mai în vârstă, de obicei bărbatul, lovește violent „capul“ oului ținut în mână de partener în timp ce pronunță formula cunoscută „Hristos a înviat!“ la care i se răspunde „Adevărat a înviat!“ Oul a cărui coajă a plesnit este primit în dar de cel care l-a spart sau este mâncat sacramental de persoanele care l-au sacrificat. Local, în Transilvania, tatăl familiei jertfește singur un ou slujit în biserică în noaptea Învierii, îl curăță, îl împarte egal la membrii familiei pentru a fi mâncat sacramental. Deși regulile pot varia de la zonă la zonă, respectarea lor este obligatorie: cine are prima lovitură, ce părți ale ouălor să fie lovite, ciocnitul să fie „pe luate“, „pe schimbate“, „pe văzute“, „pe nevăzute“ etc. Cojile ouălor sunt aruncate pe pământ pentru fertilizarea holdelor, viilor și livezilor sau în apele curgătoare pentru a da de veste Blajinilor că a sosit Paștele. De asemenea, se pun în hrana animalelor și păsărilor și se păstrează pentru vrăji și descântece.
Găocile ouălor, care s-au întrebuințat la facerea paștilor, nicicând nu se ard, nici nu se aruncă în fiece loc, ci ele se strâng toate cu cea mai mare băgare de seamă într-un vas anumit, iară după ce s-a făcut acuma pasca se duc și se aruncă toate pe o apă curgătoare, anume ca peste vară să nu apuce uliul găinile și puii acestora, însă mai cu seamă ca să se ducă până în țara rocma-nilor sau blăjinilor și să le dea acestora de știre că au sosit Paștile și să le serbeze și ei. (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an“)
Are Gorovei o carte (da, am luat-o cand a aparut) care se cheama “Ouale de Pasti”, scoasa tot la Paideia, e un studiu de folclor, editia asta a mea am luat-o in 2001. Este foarte interesanta, e un studiu comparativ al traditiilor populare, radacini ale traditiilor, asimilarea simbolului oului rosu de crestinism, traditia la alte popoare.
Multa informatie in 167 de pagini, oare ar fi interesant un rezumat? Desi cartea in sine este un rezumat, ar fi cam dificil.
Editia este ingrijita si are prefata de Dna Antoaneta Olteanu.
Cum sa nu fie? Orice are legatura cu traditia adevarata zic eu ca e mai mult decat interesant. Nu de alta, dar incepe sa inlocuiasca iepurasul venetic (cu ouale lui de ciocolata cu tot) toate obiceiurile vechi 🙂
Apropo de înlocuirea obiceiurilor și denaturarea sensurilor, am să vă istorisesc o întâmplare de ieri:
Se duce Ina să cumpere cărțile poștale cuvenite și cere 10 bucăți identice, să nu cumva să se supere „adrisanții”.
I se răspinde: nu mai avem câte zece nici cu iepurași, nici cu ouă, mai avem doar cu Iisus, destule, dacă vreți !?!
N-am făcut un sondaj să văd ce fel de felicitări trimite românul dar, m-a pus pe gânduri că cele cu simbolurile „venetice” s-au epuizat.
Oare, în accepția majorității, Paștele are vre-o legătură și cu altceva decît cu iepurașul și mesele pline?
Acum, Dragii mei ? Cui sà-i multumesc pentru împrospàtarea memoriilor noastre? Lu’Nenea Costàkel sau lu’ovidiucro, care, CONSTAT (cu bucurie) cà-ncepe sà se cam “bage” unde-i fierbe oala ? La amân2, sau amândouàra. S-avem Sàrbàtori Frumoase de Pasti ! Si dac-om fi si mai buni… Doamne-ajutà.
@ovidiucro: nu stiu (de-aia bag si texte tematice, sa-mi dau seama :-)), dar pe iepuras l-as cam vrea friptura, ca ma enerveaza veneticul 😀
@Niko-B: pai lui Ovidiu, nene Nicule, ca doar el a muncit 🙂 Sarbatori fericite si matale!
Treaba cu iepurasul ma calca pe nervi. Am vazut un targ de produse de paste, unele chestii chiar frumoase, toate romanesti, dar nelipsit iepurasul. Acum sunt si guri care spun ca daca fac asta o fac pentru copii ca sa ii bucure si sa ii distreze, cu asa un argument nu te poti pune.
Azi am vazut pentru prima data figurine de ciocolata in forma de miei.
Dom;le dar treaba cu iepurasul (import, import, sigur) de unde vine? Si ce cauta el in toata povestea asta? Ca sincer, habar nu am.
Na ca am uitat sa spun de fapt altceva, legat de ce zice Ovidiu, oare ce mai inseamna Pastele, in afara de consumism, calcat pe cap la cumparaturi si imbuibat, ca si Craciunul de altfel.
Pot face o paralela: exact ce inseamna si postul care mi se pare o demagogie fara margini, incercarea de a pacali sensul, acum denaturat, al postirii, cu cat mai multe bunatati, savuroase, daca se poate sa imite carnea, snitele de soia, prajituri, clatite, frisca vegetala. Sensurile spirituale prea putini le mai intrezaresc intre atatea retete “de post”.
Scuzati de postari consecutive. Sanatate!
…și tot din frumoasele obiceiuri de Paști:
În prima zi de Paști, de dimineață, în satele din Maramureș (dar și în unele zone din Moldova) se practică spălatul cu ”apă neincepută”, adică neatinsă după scoaterea ei din fântână, în care se pun un ban de argint, un fir de busuioc și un ou. Toată familia se spală pe față cu această apă, existând credința că, în acest fel, fiecare membru va fi curat ca argintul, frumos ca oul și căutat ca busuiocul.
Primul se spală capul familiei, apoi mama și apoi copiii, ultimul luând banul și oul.
Pai asa ma spalam si eu cand eram mic, minus busuiocul (care n-am idee de ce nu era in cana). Bine, apa era de la chiuveta (de unde Dumnezeu apa neîncepută prin preajma blocului?), dar in rest oul rosu si banutul de argint acolo erau 🙂
De unde banut de argint? 😀
Hai ca mai scriu si eu din carte, dar scurtez, deci e briefing cu cateva chestiuni mai scurte dar interesante, cred eu.
In Ardeal (Posada de Sus) se spune ca pietrele aruncate de copiii jidovilor dupa Isus care mergea spre rastignire s-au transformat in oua rosii.
In zona Moldovei, poveste luata de la rusi, se spune ca un om care ducea la oras niste oua l-a ajutat pe Isus sa duca crucea, cand s-a intors la cosulet a gasit in el ouale rosii, unele (krasenki) si incondeiate, altele (pisanki).
In Bucovina, in targusorul Boian, se crede ca dupa ce Hristos a fost rastignit, mai marii jidovilor la o masa mancau zama de cocos si oua fierte, unul se spune ca ar fi zis ca “Hristos va invia cand va invia cocosul din zama si cand ouale se vor insrosi”, ceea ce, fireste, asa a fost .
Tot intr-o parte a Bucovinei se repeta povestea de mai sus dar ep masa era zama de cocos si de peste, la fel a zis cineva “cand va canta cocosul si va inota pestele in bors (…)”. Ceea ce fireste s-a intamplat si in acelasi moment toti copiii s-au trezit cu cate un ou rosu in mana.
Sunt zeci de povestioare, legende si cimilituri culese in carte, in majoritatea apar ca leit motiv pe langa Isus ba copii, ba oameni cinstiti, ba femei care cauta iertare.
Scrie si localitatile din care au fost culese, daca e interesant mai revin, ca altfel iese ditamai cearceaful de raspuns si sa nu se plictiseasca lumea de citit 🙂
Sanatate!
Bănuți de argint se găseau cam în fiece gospodărie țărănească, erau cei de 100 000 de lei, din 1946, cu efigia regelui Mihai. Făceau parte din zestrea fetelor, împreună cu „cocoșeii” de aur.
Dacă-mi spune Costăchel cum, pot să trimit o poză cu un asemenea ban.
De trimis, oricand pe mail, dar eu tot sper ca am sa gasesc banutul meu de cand eram copil ca sa-l trag in poza 🙂