Ouă cu sos de ceapă (Oeufs à la tripe)
Pe vremea când începeam să-l descopăr pe Paul Bocuse, am dat și peste rețeta asta simplă și excelentă, dar cu nume bizar. Pentru că tripe înseamnă de obicei burtă în franceza (dar tripes, adică aparentul plural, s-ar traduce prin măruntaie, în fine, dezbaterea filologică e mai lungă). Ori, după cum lesne veți putea remarca, nici picior de burtă (dacă ma pot exprima astfel, și iată că pot!) nu apare prin aceasta simpatică mâncare. Doua variante încearcă să explice denumirea: una zice că lamelele de ceapă trimit cu gândul la fâșiile de burtă fiartă, în timp ce ailaltă zice că nu, era de fapt o specialitate a negustorilor de măruntaie (tripiers) din zona Lyon-ului, și de aici denumirea.
Dar mai bine să vedem exact despre ce-i vorba, ca să nu discutam pe burta (!) goală. Așa că pregătiți dumneavoastră, pentru vreo 6 porții,
9 ouă,
½ kg ceapă,
½ pachet unt,
2 linguri de făină,
800 ml lapte (sau supă de pasăre),
sare,
piper,
nucșoară.
Curățați cepele, tăiați-le în doua și apoi felii subțiri. Opăriți-le 5 minute în apa clocotită. Scurgeți-le bine și căliți-le în unt la foc moale, amestecând tot timpul (nu cumva să se ardă!), până prind ceva culoare (nu trebuie să se rumenească, doar să se îngălbenească).
Presărați făina și începeți să turnați lichidul, puțin câte puțin, amestecând, firește, tot timpul. Sărați, piperați, puneți puțina nucșoară rasa și continuați fierberea (neîntrerupând amestecarea) cam 20 de minute.
În paralel, fierbeți ouăle (tari!), cufundați-le în apă rece, curățați-le și tăiați-le rondele fine, cu cuțitul sau, dacă aveți, cu dispozitivul special pentru operațiunea asta.
În fine, turnați jumătate din sos pe fundul unui vas destul de adânc, puneți feliile de ouă (ar fi bine să fie calde încă, se vor înțelege mai bine cu sosul) și acoperiți cu restul de sos. Eventual, presărați deasupra încă puțină nucșoară (sau poate boia), cât să aibă ouăle noastre o față mai apetisantă. Serviți imediat, să nu se răcească prea tare.
A, de ce opărim ceapa? „Ca să-i scoatem iuțeala și să nu se ardă la foc, bobocule!”, i-ar fi răspuns, adică, la întrebarea asta, imaginarul Costache lui Păstorel. Mai concret, prin opărire sosul nostru devine mai fin dar, dacă vă e lene, sau vă place la nebunie ceapa călită, puteți sari peste operațiunea asta.
Cât despre vin, aș zice Fetească Regală, dar cam orice alb sec va acompania pe deplin mulțumitor ouăle noastre cu sos de ceapă.
Numai de sosuri cu ceapa multa avui parte de o vreme 😀 Ce voiam sa zic, daca pun un strop de vin si sare la inabusit ceapa eu personal sar peste oparit (oricum lasa apa o gramada si ea insasi, cu un strop de vin, numai buna).
Altfel reteta e foarte pe gustul meu, sa vedem cand se va intampla, nu stiu de ce dar parca am asa o vaga banuiala ca dupa paste cand raman mereu oua o sa fie numai buna.
Pai cand am (re)gasit-o, m-am gandit ca dupa Pasti ar fi fost numai bine s-o public. Dar n-am avut inima s-o las s-astepte 🙂