Un vin global, ca să zic așa, de vreme ce pe el scrie California, e îmbuteliat în (și pentru) Marea Britanie, dar îl găsim și noi pe rafturile noastre. Mi-a sărit în ochi la Billa, l-am pus în coș pe principiul că poate fac o descoperire (e 13 lei, cu reducere, de la vreo 16 inițiali) și nu mă chinuie regretele. Nu-mi pare rău de bani, însă îmi vine greu să cred că l-aș mai cumpăra și a doua oară. Dar s-o luăm pe rând.
Mirosul, minus alcoolul care nu prea-i integrat, e destul de plăcut: vișine (din gem plus vișinată), ceva cireșe negre, parcă și niște dude, cam pe-aici. Gustul, foarte catifelat, vine în prelungire, numai că aciditatea strălucește prin absență, iar zahărul e cam în exces. Nu scrie pe sticlă ce și cum, dar sigur vinul ăsta intră la demiseci. Postgustul nu te dă pe spate, dar e destul de lung și chiar plăcut.
Bile mai negre? Păi mai întâi, firește, restul de zahăr. În al doilea rând, e clar că nu-i Merlot curat, ci cupaj toată ziua (nu-i neapărat reproș, mai curând nedumerire, ca doar puteau să precizeze pe etichetă, loc aveau). Și, tot la secțiunea nedumeriri, chiar nu pricep de ce-ar trebui importat un roșu „comercial”, atâta vreme cât geme piața de de-alde astea.
Oricum, 13 lei e un preț corect, iar raportul calitate-preț mai bun decât cel pe care îl propun multe vinuri autohtone de gen (la 16, deja n-aș mai fi așa de sigur). În orice caz, amatorii de roșii demiseci s-ar putea să fie interesați de vinul ăsta californiano-britanic. Dacă le place genul, chiar li-l recomand. Probabil nu se vor îndrăgosti, dar de-o seară plăcută tot ar trebui să le iasă…
Parca am citit candva undeva (chiar nu-mi mai amintesc) ca se tolereaza o cupajare de doar cateva..putine procente, dar pe eticheta sa se pastreze soiul original si majoritar. Ma insel?
Da si nu. Legislatia romana/europeana prevede anumite limitari, dar pentru vinurile cu IG si DOC.
Pentru IG, Hotararea 769/28 iulie 2010 zice la Art. 33, alineatul (2):Vinurile cu indicaţie geografică sunt admise la comercializare sub denumirea unui soi de viţă-de-vie numai dacă provin din soiul respectiv în proporţie de minimum 85% din acelaşi areal.
Pentru DOC, reglementarile sunt precizate pentru fiecare denumire in parte, prin caietele de sarcini aferente (le gasesti pe site-ul ONVPV). Dar in principiu tot de 85% am vazut ca este vorba, atat in ceea ce priveste soiul, cat si anul recoltarii.
Dar asta e legislatie romaneasca/europeana, pentru producatorii romani/europeni, pentru vinuri superioare, cu IG si DOC. Iar vinul de mai sus nu pica in nicio categorie din asta 🙂
Parca am citit candva undeva (chiar nu-mi mai amintesc) ca se tolereaza o cupajare de doar cateva..putine procente, dar pe eticheta sa se pastreze soiul original si majoritar. Ma insel?
Da si nu. Legislatia romana/europeana prevede anumite limitari, dar pentru vinurile cu IG si DOC.
Pentru IG, Hotararea 769/28 iulie 2010 zice la Art. 33, alineatul (2): Vinurile cu indicaţie geografică sunt admise la comercializare sub denumirea unui soi de viţă-de-vie numai dacă provin din soiul respectiv în proporţie de minimum 85% din acelaşi areal.
Pentru DOC, reglementarile sunt precizate pentru fiecare denumire in parte, prin caietele de sarcini aferente (le gasesti pe site-ul ONVPV). Dar in principiu tot de 85% am vazut ca este vorba, atat in ceea ce priveste soiul, cat si anul recoltarii.
Dar asta e legislatie romaneasca/europeana, pentru producatorii romani/europeni, pentru vinuri superioare, cu IG si DOC. Iar vinul de mai sus nu pica in nicio categorie din asta 🙂