Omleta cu ciuperci, costiță și ardei gras
Vă povesteam eu la un moment dat cum că tradiția micului dejun de week-end familial îmi cere, de obicei, executarea unor ochiuri cu ceva brânză și verdețuri aromate, mai ales acum, când a început să mi se lăfăie arpagicul verde în jardiniera din dreapta geamului de la bucătărie. Numai că, firește, mai există și excepții de la regulă, drept pentru care, mai ales că orele erau nițel înaintate (mai potrivite pentru brunch decât breakfast), ieri am produs rețeta a cărei poveste urmează mai la vale. O improvizație, ziceți? Sigur, aveți dreptate, nici măcar nu prea mai e omletă stricto sensu, dar mi-a plăcut atât de mult rezultatul încât am zis ca ar fi civilizat să vă povestesc și dumneavoastră despre dumneaei, că o idee bună în plus nu strică niciodată.
Drept pentru care notați: aveți nevoie (pentru două persoane lejer flămânde sau trei doar pofticioase) de:
5 ouă,
200 g ciuperci,
1/2 ardei gras roșu,
3 fire de ceapă verde,
3 căței de usturoi,
50 g costiță afumată,
1-2 linguri de vin alb sec,
puțin ulei,
mărar,
pătrunjel,
sare,
piper.
Mai întâi munca de jos: spălați, curățați și tăiați toată marfa. Bateți ouăle cu vin, sare și piper, adăugați puțin mărar și pătrunjel, bașca o parte din cozile de ceapă (foarte fin mărunțite, și numai dacă n-aveți arpagic verde).
Încingeți un strop de ulei într-o tigaie și prăjiți un pic costița (1 minut).
Adăugați partea albă de la ceapă, usturoiul și ardeiul mărunțite și continuați călirea, amestecând, până când ziceți că încep să se înmoaie.
Puneți și ciupercile (felii, cubulețe, cum vreți), sărați un pic, să-și lase zeama (un pic de vin merge, la o adică, și-n tigaie) și sotați în continuare.
Turnați în fine și ouăle bătute și de-aici încep variantele pentru o prăjire uniformă. Ca o părere personală, un simplu capac pus deasupra nu prea ajută, așa că ori o răsturnați, ajutându-vă de o farfurie întinsă, ori băgați tigaia sub grill-ul cuptorului, să se prindă omleta frumos și deasupra (dacă mânerul e de plastic, înfășurați-l bine într-un prosop gros, n-o să pățească nimic în cele câteva minute necesare).
Serviți-o fierbinte, eventual cu ceva salată prin preajmă
Variante? Păi vă dați seama că-s nenumărate, cel mult aș putea să vă spun că data viitoare sigur am să introduc și niște brânză prin narațiune.
Cât despre vin, era totuși prea dimineață, dar un pahar de vin alb sec (poate fi și baricat, chiar dacă nu-i foarte multă costiță) n-are cum să strice dacă veți servi omleta asta ca prim fel la masa de prânz.
Dom’le, mă înnebunești cu blogul ăsta! :))
Si eu care credeam ca doar fac foame (si sete) 🙂
Buna. Am incercat mai multe retete din blog si sunt foarte multumita. Sunt foarte reusite. Felicitari
Mulțumesc frumos dar, dacă mâncarea iese bună, e întotdeauna doar meritul cui o face 🙂
A fost o placere sa citesc retele tale de mai sus, pt.ca le prezinti cu umor, prieteneste, (chiar am avut senzataia ca stau de vorba cu o prietena draga si facem schimb de retete).Am sa le fac pe toate,exact asa cum ai spus tu, nu ca nu as sti sa le fac, dar mi-a placut cum le-ai prezentat in detaliu si ai facut-o cu umor.Te imbratisez.
Apoi mai pot eu să spun că rețetele de pe-aici nu-și doresc mai mult decât să vină cu ceva idei și să reprezinte, în consecință, doar un punct de plecare? 🙂
Și mulțumesc frumos!