Ochiuri pe pilaf de dovlecei
Să presupunem, distinsă doamnă, că n-aţi vrut să treacă sezonul dovleceilor fără a face şi un pilaf din ei. Şi fireşte că, mai ales pe căldurile astea, nu-i deloc un lucru rău să faceţi oleacă mai mult (cât să nu staţi lângă aragaz şi a doua zi). Aşa că apare fireasca întrebare: ce facem mâine cu pilaful care ne-a rămas?
Păi soluţia cea mai simplă, mai ales când venim încinşi bine de-afară, e să-l mâncăm ca atare, rece, că e grozav. Eventual, a doua versiune, e să facem la iuţeală două ochiuri de căciulă şi să le aşezăm fierbinţi peste pilaful proaspăt scos din frigider, combinaţia rece-cald fiind cât se poate de delectabilă.
Şi, în fine, dacă vreţi ceva mai elaborat, ajungeţi la ultima variantă (cea din poză), şi anume să puneţi un pat de pilaf pe fundul unei tăvi antiaderente, pe care să o băgaţi în cuptorul încins în prealabil la 200°C. După vreo 10 minute, scoateţi-o, faceţi cu dosul unei linguri nişte adâncituri, spargeţi în fiecare câte un ou, săraţi, piperaţi, presăraţi ceva verdeaţă şi puneţi totul în cuptor, unde trebuie să mai stea cam 5-6 minute (dar depinde şi de cuptor).
Secrete? Păi ar fi mai elegant ca porţii individuale, în forme mici de Jena (dar mi-a fost lene să răscolesc după ele, recunosc), după cum „aşternutul“ trebuie să fie musai fierbinte când puneţi ouăle deasupra, altfel riscaţi să se întărească gălbenuşul, iar albuşul să rămână moale. Şi fireşte că sistemul va merge la fel în caz că veţi folosi alte pilafuri de legume (de vinete ori altceva). Cât despre garniturile speciale pentru ouăle pregătite în acest mod, promit că vă voi povesti şi despre ele.
Vinul? Păi unul uşor, de vară, că n-are rost să ne complicăm prea mult. De-o Crâmpoşie ce ziceţi?
