Ochiuri cu mămăligă prăjită
Regretatul Radu Anton Roman a recomandat în cartea lui opt variante posibile de „prăjitură cu mălai“ (de la mămăligă prăjită, nu va gândiți la dulciuri!), bașca înruditele chiftele de mămăligă. N-am găsit însă printre ele varianta care-i plăcea cel mai mult bunicului meu (Dumnezeu să-l ierte!): punea feliile de mămăligă rece la prăjit în tigaie, pe ambele fețe. Când se rumeneau puțin, presăra brânză de oi, lua totul la mărunțit cu furculița, până când obținea un fel de glomotoace mai mici, turna deasupra oua bătute și amesteca până se lega bine totul. Ca variație, uneori lăsa ouăle în pace, și ieșeau un fel de ochiuri pe mămăligă prăjită cu brânză.
Puricei numea el mâncarea asta adusă, probabil, de ciobanii ardeleni în Dobrogea și n-ar fi lăsat-o niciodată pe bunica s-o facă ea, el era cel care trebuia să oficieze lângă plită realizarea minunăției. Îmi plăcea, cum să nu-mi placă, mai ales că micul ritual dinainte era chiar nițel misterios pentru puștiul care eram, sporindu-mi foamea ceva de speriat.
Numai că am crescut și, ca un copil nerecunoscător, am modificat rețeta. Nu-i vorbă, nici nu mai am de unde să găsesc o tigaie din aia de tablă, neagră de atâta utilizare și absolut antiaderentă de la cât carbon ars s-a depus de-a lungul timpului pe ea (așa se întâmplă și cu wok-urile chinezești în caz că nu știați, de aia nu trebuie spălate niciodată cu detergent și trebuie unse cu ulei după fiecare utilizare). În tigăile astea moderne cu teflon, chiar dacă producătorul te asigura că poți râcâi cu furculița până te plictisești, tot n-am curajul să respect ritualul de amalgamare al bunicului. Drept pentru care am ajuns la versiunea de mai jos.
Pentru 1 persoana (e mai simplu să calculez așa) trebuie
niște mămăligă rece, tăiată felii groase de un degețel (cam 200 g să zicem),
2 ouă,
50 g brânză rasă (telemeaua de oi zic eu c-ar fi optimă, dar nu vă oblig),
50 g unt,
2 linguri de smântână.
Într-o tigăiță nu foarte mare începeți prin a praji în unt feliile de mămăligă, până când se rumenesc frumos pe ambele fețe.
Spargeți ouăle cu grija, presărați brânza și puneți capacul. Când albușul s-a închegat și, respectiv, brânza s-a topit, scoateți totul cu grija într-o farfurie adâncă, turnați deasupra smântâna și serviți imediat (mult din farmecul mâncării vine de la combinația rece-fierbinte). Eventual, mai puneți niște smântână pe masa, că poate unii or să mai vrea.
Nu vă mai spun decât că, aproape de fiecare data când fac mămăligă pentru o alta mâncare, fac mai multa, ca să-mi rămână și pentru nebunia asta.
Ce bem la această variantă de mămăligă prăjită? Ei, uite că, de data asta, nu vă recomand nici un vin (nici nu cred c-ar merge). Mie-mi place să-mi pun alături o cană de iaurt rece, bătut cu furculița, dar cred c-ar merge, fără mari inconveniente, și niște sana ori lapte bătut.
Nu ai sa crezi, dar eu am mincat o varianta asemanatoare in aceasta dimineata. Am taiat o felie de slana de la un porc de casa, cubulete mici, imprastiate intr-o tigaie la foc iute, am spart doua oua deasupra si le-am alergat cu o spatula pina s-au facut scrob… Am mincat apoi cu mamaliga rece si un ardei capia de la frigider.
Da’ de ce sa nu cred? A, ca in locul tau prajeam si mamaliga, asta-i altceva… 😀
Eu prima oara am mancat mamaliga prajita recent, mama (moldoveanca de fel) intoarsa din Italia (macaronaria, ca asa imi place sa ii zic) a venit foarte fericita cu reteta asta, iei mamaliga veche, o tai cum vrei si o prajesti in ulei si o mananci cu branza.
Mie mi-a placut si varianta ei si a dvs 🙂
Sanatate.
Atunci sa mai recomand o varianta, mamaliga prajita, crocanta si fierbinte, langa o iahnie de fasole rece. 🙂
Stiu ca trecem in alta categorie, dar pe mine m-a dus cu gandul la mamaliga pe gratar, langa ce vreti voi (varianta standard ar fi cu saramura, rezolvata pe acelasi gratar) si deja imi ploua in gura cand scriu… :((
Mie-mi ploua-n gura cand citesc 😀