Acest mușchiuleț de porc în aluat franțuzesc „îmbrăcat” în ciuperci, costiță și cașcaval intră cu siguranță în categoria mâncărurilor elegante, foc de gustoase și tare simplu de făcut. Deși, firește, va fi simplă doar în cazul în care aluatul va fi din comerț, fiindcă dacă-l faceți în casă datele problemei se cam schimbă. Dar să nu ne pierdem încă de la început în amănunte, avem timp berechet după aceea. Așa că intru direct în subiect, anunțându-vă că aveți nevoie de
500 g aluat franțuzesc, 1 mușchiuleț de porc, 300 g ciuperci, 80 g costiță afumată, 1 ceapă mică, 2 căței de usturoi, vin alb sec, 50 g cașcaval, 2 ouă, ulei, sare, piper.
Mai întâi, firește, pregătirile preliminare. Curățați, tocați mărunt ceapa și usturoiul. Spălați repede ciupercile, tăiați-le cubulețe mici. Mărunțiți costița. Încingeți puțin ulei într-o tigaie, puneți la călit ceapa, usturoiul și costița. Adăugați după vreo două minute ciupercile, sărați ușor, stingeți cu puțin vin alb și continuați sotarea până când tot lichidul format s-a evaporat. Puneți tocătura deoparte, într-un castron, să se răcorească (scurgeți, pe cât posibil uleiul, lăsându-l în tigaie)
Rumeniți mușchiulețul în puțin ulei pe toate părțile (s-ar putea să vi se pară mai practic să-l tăiați în două sau în patru). Când e gata, lăsați-l și pe el la răcorit.
Dați cașcavalul prin răzătoarea cu ochiuri mari, adăugați-l la tocătura ce ciuperci și costiță.
Bateți zdravăn cele două ouă, turnați cam treisferturi peste umplutură, păstrați la îndemână restul. Amestecați bine umplutura, reglați de sare și piper.
Întindeți un pic aluatul (eventual tăiat în două/patru bucăți, dacă ați împărțit și mușchiul). Înțepați-l cu o furculiță, să nu se umfle prea tare (sau folosiți scula specială). Puneți în centru un strat de umplură, lăsând marginile libere, firește, așezați deasupra mușchiulețul, puneți deasupra încă puțină umplutură. Rulați cu grijă, sigilând marginile cu ou bătut.
Puneți rulada/ruladele obținute în tavă, mai înțepați puțin (preventiv), ungeți pe deasupra cu ou, să se rumenească frumos, și băgați totul în cuptorul încins dinainte, la 220ºC. După cinci minute reduceți temperatura la 180ºC și continuați coacerea încă 20 de minute. Firește, timpii și temperaturile de coacere sunt relative, dacă ați cumpărat aluatul congelat citiți instrucțiunile de pe pachet.
Când e gata, lăsați mușchiulețul îmbrăcat să se răcorească vreo 10 minute, tăiați-l în felii destul de groase și serviți-l cu o salată după plac (la mine a fost o sfeclă coaptă cu hrean, dar firește că e doar o sugestie).
Variante? Prea multe ca să le pot cuprinde aici pe toate. Vă spun doar, pentru început, că puteți înlocui, firește, mușchiulețul cu alte bucăți de carne (de pildă piept de pui). Aveți însă grijă ca prăjirea preliminară să fie practic completă, fiindcă nu vă puteți baza prea mult pe stagiul în cuptor.
Apoi firește că umpluturile pot varia, practic, la nesfârșit. O versiune cu miere și piper verde v-am dat mai demult, vă mai spun doar că data viitoare am chef să încerc o combinație de spanac sotat în unt, „dres” cu niscaiva roquefort ori gorgonzola.
Cât despre vinul acestui mușchiuleț de porc în aluat, e clar că trebuie să fie roșu. V-aș recomanda însă unul mai ușurel, nu prea corpolent și nici prea taninos, că n-are de ce.
E foarte bun si cu ceafa de porc!
Nu văd de ce n-ar fi! 🙂 În cazul ăsta aș înlocui, totuși, costița cu o afumătură mai slabă.
arata super bine, aproape ca ii simt si mirosul aburind 🙂