Nu, nu-i chiar de post această musaca de cartofi cu ciuperci plus praz (și nu doar smântâna din poză e de vină!). Dar presupun c-ar putea fi adaptată, prin înlocuirea untului cu ulei, respectiv margarină, iar tocătura ar putea fi, la o adică, legată cu făină în loc de ou. Nu știu, n-am încercat, așa că n-aș putea nicidecum băga mâna în foc. Tot ce vă pot spune cu maximă siguranță este că urmează mai la vale o rețetă foc de simpatică, ușoară și delicată, numai bună în orice moment. Cu un mic bonus, firește, pentru ovo-lacto-vegetarieni.
Ce ne trebuie?
1 1/2 kg cartofi (din cei albi, făinoși, nu roz),
cam 700 g ciuperci (preferabil, firește, de pădure), 3 fire mari de praz,
1/2 căpățână de usturoi,
1 păhărel de vin alb sec,
500 g roșii (sau echivalentul divers conservat), 100 g unt,
5 ouă, 400 g smântână,
50 g cașcaval ras, mărar, pătrunjel,
sare, piper.
Începem, firește, cu munca de jos, curățând și spălând toată marfa (de la praz trebuie să păstrați doar partea albă și cea verde deschis, frunzele puneți-le deoparte pentru vreun borș). Puneți prazul, ciupercile și usturoiul, tocate cât de mărunt (dar din cuțit, nu la mașină), la călit în 50 g unt. Când încep să se înmoaie, stingeți cu vinul, puneți capacul și lăsați să fiarbă până ce scade zeama aproape de tot. În momentul ăla descoperiți, măriți focul și continuați călirea, amestecând non-stop, până scade zeama de tot și umplutura noastră s-a rumenit ușor. Răsturnați-o într-un castron și așteptați să se răcorească, după care frecați-o cu 2 ouă, verdeața tocată mărunt și nu uitați s-o reglați de sare și piper.
În paralel, tăiați cartofii cuburi și puneți-i la fiert în apă cu sare. Când au fiert, scurgeți-i bine și transformați-i în piure, adăugând restul de unt și, când s-au mai răcorit, 2 ouă bătute. Frecați până la omogenizare perfectă adăugând, dacă vreți, și puțină nucșoară rasă.
Ungeți o tavă (cu pereții mai înalți) cu unt, puneți un strat de cartofi, umplutură, iar cartofi și tot așa până terminați toată marfa, deasupra trebuind sa fie, firește, cartofi (numărul straturilor depinde, evident, de dimensiunile tăvii). Bateți ultimul ou cu 2-3 linguri de smântână, turnați amestecul ăsta deasupra, presărați uniform cașcavalul ras și băgați musacaua astfel dichisită în cuptorul încins dinainte (la 200ºC), unde trebuie să stea cam 30 de minute (sau până se rumenește frumos).
Serviți musacaua caldă, punând la îndemâna comesenilor și restul de smântână.
Variante? Păi firește că, dacă nu-i sezon de praz, o să-l înlocuiți cu ceapă (uscată sau verde). S-ar putea, dacă nu vă interesează postul, să vă aduceți aminte cât de bine se împacă ciupercile cu costița afumată și atunci veți strecura puțină (rumenită separat) în umplutură. Sau poate nu vă surâde ideea de piure și veți face o musaca de cartofi tradițională. În fine, aș mai putea continua, dar sper că v-ați dat seama de extrema versatilitate a musacalei noastre.
Cât despre vinul pentru a noastră musaca de cartofi cu ciuperci, el trebuie să fie alb, sec și grațios. În rest, că o fi vreo Fetească Albă (sau poate Regală) mai nordică, eventual Șarbă, poate vreun Sauvignon Blanc mai timid (și așa mai departe) contează mai puțin, fiindcă, după cum știm deja, cartofii-s foarte primitori și nu prea fac mofturi.