Mult prea pe fugă despre Provino Iași 2012
În ciuda titlului, textul care urmează nu intră în niciun caz în categoria celor (prea) scurte. Ba chiar dimpotrivă. Însă am vrut de la bun început să-mi exprim regretul că n-am reușit să fac nici pe departe ceea ce mi-am propus. O răceală stupidă a reușit să-mi facă praf cele două simțuri esențiale în cazul de față (mirosul și gustul, adică), drept pentru care am ratat ultimele două zile ale Provino Iași 2012. Așa că, din păcate, trebuie să încep prin a-mi prezenta scuzele atât prietenilor cu care am stat prea puțin de vorbă (sau nici măcar n-am reușit să mă întâlnesc cu ei), cât și producătorilor cărora n-am mai reușit să le vizitez standurile (deși pe măcar vreo 3-4 dintre ele chiar n-aș fi vrut să le ratez). Dacă vinurile lor lipsesc din textul de față, asta nu înseamnă că nu mi-au plăcut ci, pur și simplu, că n-am izbutit să mă conversez în tihnă cu ele.
Dar, asta e, n-am ce să mai fac acuma. Rămân cu regretele mai sus exprimate și cu un motiv în plus de a aștepta nerăbdător ediția de anul viitor a Provino Iași.
Chiar înaintea festivității de deschidere s-a desfășurat Conferința Wine&Horeca, una cât se poate de interesantă, dar mai ales pentru cei din domeniu. Așa că, parcă presimțind că nu voi avea timpul necesar, am preferat să trec la prima vizită printre standuri (scuze, dar n-am și nici nu voi avea vreodată restaurant).
Și am dat de prima surpriză plăcută: Avincis. Dacă prima mea întâlnire cu producătorul din Drăgășani (cu Crâmpoșia lui, mai exact) n-a fost din calea-afară de relevantă, vinurile prezentate la Provino au fost bune și foarte bune. Crâmpoșia e net mai reușită, Feteasca Regală 2010 superbă, iar cupajul de Regală și Pinot Gris merită și el menționat, chiar dacă nasul e un pic cam prea nebun. Interesante au fost însă și cele două variante de Cabernet Sauvignon, cu un plus evident pentru fratele mai mare (Cuvée Andrei Cabernet Sauvignon 2010).
În rest, ca pentru prima zi, așa, am mers pe certitudini, adică am vizitat două standuri de unde așteptam doar confirmări (care au și sosit, firește!). În plus, merită să vă semnalez de la Budureasca Feteasca Neagră Origini (și tare aș fi vrut să gust mai multe de la ei…), iar despre vinurile de la Oprișor promit să vă spun mai multe într-un text separat (că n-am mai apucat să vă povestesc despre degustarea de la Ralet de miercuri).
Și tot joi a avut loc, firește, deschiderea oficială. Cuvântări, parade (Cavalerii Vinului și Organizația Somelierilor din România 2011), totul încheiat cu o sabrare foarte reușită. Deși, parcă dinadins, ultima sticlă s-a spart de la jumătate: un excelent argument pentru a-i descuraja pe cei prezenți să încerce și ei acasă așa ceva.
Ziua de vineri a fost în mod evident, dominată de primul Wine Masterclass din România. A fost susținut de Frank Smulders, Master of Wine, care ne-a plimbat cu mare măiestrie printre podgoriile și vinurile spaniole. Și nu vă spun mai multe aici, pentru că acest eveniment merită, evident, un text separat (pe care îl veți putea citi cât de curând).
Dintre vinurile cu care m-am întâlnit, trebuie să subliniez noua gamă superioară (ediția 2012!) a vinurilor de la Averești (Zghihară, Aligoté, Fetească Regală și Cuvée Rene Faure). Și, mai ales, promisiunea fermă că le vom și găsi pe piață: îmbutelierea lor a început (am confirmarea din două surse independente!).
Apoi, ca să rămânem în categoria albelor, Gramma ne-a oferit o avanpremieră a noului Aligoté 2012, asemănător cu cel din 2009 (mai sprințar și mai „nebun”, adică). Așa că fanii acestui vin care au fost un pic dezamăgiți de tipicitatea mai pronunțată a celui din 2011 au de se să se bucure.
La Vinarte, m-am reîntâlnit cu noua gamă Horeca (dar despre ea v-am povestit mai multe aici) și am gustat pentru prima oară excelentul cupaj de „românești” Nedeea (Novac, Negru de Drăgășani, Fetească Neagră), pe care vi-l recomand cu căldură. Cât despre cel mai recent Prinț Matei, ce să vă mai zic…
În fine, tot la categoria „confirmări previzibile”, am ajuns și la standul Recaș (unde, ca și la Budureasca, am stat mult prea puțin, convins fiind că am să am timp să „aprofundez”. Dar…). Așa că nu pot să vă semnalez decât excelentul Sole Merlot Roze și varianta 2011 a deja celebrului Solo Quinta (cel cu Syrah). Care, prin rotunjimea sa, mi s-a părut a fi printre cele mai reușite realizări ale acestui tradițional (de-acum) cupaj.
Și, din păcate, Provino Iași 2012 s-a oprit pentru mine în acest punct. Așa că mă văd nevoit să închei acest text (lejer frustrant) aici. Dacă însă vreți să vedeți mai multe poze de la acest eveniment, albumul de pe facebook vă așteaptă!
