De fapt morcovii ăștia botezați atât de pretențios nu-s la bază altceva decât niște bieți morcovi fierți, cu puțin unt, chiar de regim le-aș putea spune (păi normal, lângă ape minerale…). Există însă și niște tertipuri foarte interesante, care pun rețeta asta într-o lumină mai favorabilă și parcă începi să înțelegi de ce francezii zic despre ea că e „un grand classique”.
800 g morcovi, de preferință noi, 1 linguriță de sare, 1 linguriță de zahăr, 30 g unt, pătrunjel tocat.
Morcovii se curăță, se taie rondele nu prea subțiri și se pun într-o cratiță. Se toarnă apă cât aproape să-i acopere, se adaugă zahărul, sarea și se fierbe totul la foc moale până când lichidul a scăzut complet. Se presară cu bucățele de unt și cu pătrunjel, se amestecă și se servește.
Prima variantă demnă de interes sporește cantitatea de unt până pe la vreo 50 g, care se adaugă încă de la început, să pătrundă mai bine în legume. Cratița se acoperă cu o bucată de pergament, pentru ca evaporarea să se facă mai lent, iar coacerea să fie uniformă, scopul final fiind ca morcovii (care nu trebuie să se caramelizeze!) să fie uniform acoperiți de o peliculă subțire, uniformă și strălucitoare de sos. Iar amestecarea se face prin zgâlțâirea cratiței, nu cu vreo ustensilă.
O altă versiune e cam la fel, dar cu foarte importanta substituire a apei cu supă (de carne ori de legume).
Să mai notăm că, deși pătrunjelul e cel mai des întâlnit, mai e uneori folosit și arpagicul verde, iar tăierea în rondele e doar cea mai frecventă, dar morcovii pot fi decupați și în alte forme (totul e să nu fie prea subțiri)
Și, în fine, ca să fie și una mai amuzantă, am întâlnit și indicația expresă ca apa folosită să fie de Vichy!
o sa fac reteta cu borsec-plata.
se va chema morcovi borsec, aaa nu prea suna… borsecy.
romanul cam ride //de legume, iar de morcovi ce sa mai zic.
M-am abținut cu greu ca în final să nu propun, parafrazând un regretat prieten, „morcovi Poiana (cu) Negri” Iaca, acuma nu mai pot 🙂