Melitzanes papoutsakia, sau vinete umplute grecești
De fapt, titlul e nițel incorect, în sensul că grecii mai au, în afară de Melitzanes papoutsakia și un alt fel de vinete umplute cu carne, mult mai asemănătoare cu ale noastre, numite Melitzanes gemistes me kima. Dar, din cate știu, Melitzanes papoutsakia e varianta sărbătorească (și celebră!), cea amintită mai sus fiind mai curând ruda săracă, varianta de zi cu zi. Dar gata cu vorbăria introductivă, mai bine să trecem la treaba, că e ceva de povestit.
Pentru 6-8 persoane dotați-vă cu
8-10 vinete mici (că aproape sigur cineva o să vrea un supliment),
0,75-1 kg de carne tocata (de vită, în mod normal, dar puteți improviza),
1-2 cepe, 2 căței de usturoi (facultativ),
2-3 roșii,
500 g sos alb gros (sau bechamel),
200 g unt,
150 g cașcaval (că o să găsiți mai greu kefalotýri),
100 g pesmet,
1 legătură de pătrunjel, spălat, curățat și tocat,
ulei de măsline,
sare și piper.
Spălați vinetele, curățați-le, eliminați codițele și tăiați-le pe lung. Scobiți-le cu grija, să vă rămână la sfârșit niște „pereți“ groși de circa 1 cm. Ungeți-le bine cu ulei și coaceți-le în cuptor, la foc iute, până se fac aurii.
Scoateți-le, aliniați-le pe o tava încăpătoare și umpleți-le cu carnea călită în prealabil în ulei, împreuna cu ceapa tocată, eventualul usturoi, totul stins cu roșiile trecute prin separatorul de semințe și condimentat cu sare, piper și pătrunjel. Turnați peste fiecare vânătă umplută 2-3 linguri de sos alb și presărați cașcavalul amestecat cu pesmet.
Puneți deasupra bucățele mici de unt (sau turnați unt topit) și cu asta basta, la cuptor cu Melitzanes papoutsakia. Trebuie să stea, la foc iute, cam 15-20 de minute, ca să se rumenească frumos. Și să nu uit: în principiu tava n-ar trebui să fie unsă, dar dacă prudenta vă îndeamnă la asta, n-am cum să ma opun.
Ce bem la Melitzanes papoutsakia? Păi dacă tot au intrat pe piața româneasca vinuri grecești, la un Agiorgitiko m-ar duce gândul prima oara.
Mulțumesc pentru informație. Am intrat pe linkul melitzanes…… și ai dreptate. Ceea ce am făcut eu este chiar asta și este excelentă. Da, știu, sunt foarte modest. Recunosc că atunci când navighez printre rețete, sunt mai atras de cele turcești (substitui oaia cu porc, adevărat) decât de cele grecești. De la greci îmi place ouzo, de fapt este chiar favorita mea…..
Acuma, între noi fie vorba, Dumnezeu mai știe care-s turcești și care-s grecești (vezi disputa crâncenă dintre cele două nații vecine și deloc prietene pe tema paternității musacalei!). Și nici nu prea contează, de fapt, principalul e să găsim idei bune și gustoase 🙂