Mâncăruri de post mănăstirești
Sfantul Cuvios Antonie de la Iezeru Valcea
Nu zic nu, controversate sunt scrierile lui Damian Stănoiu despre viața din mănăstire, dar n-o să vă invit acuma la o dezbatere de istorie literară. Mai bine hai să vedem împreună la ce visau călugării Ghelasie și Ghervasie (adică „Ucenicii Sfântului Antonie“, carte apărută în 1933) în prima zi din Postul Mare.
— Hei, Ghervasie, n-ai idee ce bună ar fi acu o ciorbă de urzici… ori măcar o strachină de zeamă de varză cu hrean… să mănânci pân-ai crăpa… Da’ să iei și-o țuiculiță înainte…
Ghervasie tuși energic.
— Ori să fie o ciorbă de bureți cu zeamă de varză și cu ardei… Știi, cum îți place ție…
Ghervasie înghiți cu oftat.
— N-ar fi de lepădat nici o strachină de fasole făcăluită, cu mămăligă caldă… Să mănânci, mă rog, până o plesni cureaua de la pantaloni…
Ghervasie vru să tragă o ocară, dar socoti la urma că e mai înțelept lucru să facă haz.
— Tu ești prost, mă Ghelasie, nu te pricepi la lucruri alese. Nici fasole, nici zeamă de varză, nici urzici. Să fie, măi băiete, un rasol de ciuperci cu usturoi și cu oțet de vin, să le iei cu mâna de coadă, să le dai prin niște mujdei și să mănânci pân-ai da cu potcapul după câini…
Ghelasie înghiți în sec.
— Ciupercile ar fi bune, dar e pericol de zăpăceală la cap. Eu aș vrea mai curând o supă de raci. Să pisezi cojile bine, să strecori zeama prin sită curată și deasă și să mănânci…
— Ești prost, nu spui eu? Zeama aia ai face-o mai bine pilaf, cu gâturi de raci. Să mănânci până ți s-or încleșta fălcile și să bei vin din ala care a prins rugina în sticle…
— Ba poate să fie și din butoi, nu numai din sticlă. Să nu-l bei însă după pilaf, că-i strici gustul. După scordolea e mai bun…
— Ași, mai pierzi o jumătate de zi până să pisezi nucile și să le frămânți cu untdelemn ca să iasă scordoleaua! Faci scurtă la mână și-ți trece și foamea, și setea până să fie gata. Mai repede iese un rasol. Cât fierbe ceapa, tu pregătești usturoiul, și până fierb racii îți pregătești stomacul, știi colea, c-o drojdioară ori c-o prăștină…
Dar Ghelasie nu era băutor.
— Ce mai atâta zăbavă cu ciuperci, cu raci, cu fasole, cu urzici, când ai cotineața plină cu pește? Iei o plătică, o pui frumos pe grătar, o mai ungi cu untdelemn, mai storci și puțină lămâie, apoi să mănânci și să bei până ți-or trosni urechile…
Ghervasie simți că turbează.
— Să-ți trosnească ție capul, ticălosule! Ai poftit la saramură de plătică în lunea dintâi a sfântului și marelui post? Trăsni-te-ar Maica lui Hristos! Ptiu!
Și uite-așa am aflat și eu că poți să mănânci raci în post. Cu condiția să-i găsești, firește!
Foto: crestinortodox.ro
ce blog k lumea!… de departe unul dintre cele mai originale bloguri de retzete mancare & co, pe care le-am vazut pana acum pe net, in romaneste! imi place prezentarea retzetelor de aici, in stil ‘mucalit’, haios (asemanator intrucatva cu unele articole de prin suplimentul ‘Jurnalul de Bucatarie’ al ziarului ‘Jurnalul National’), dar si pozele cu mancaruri (majoritatea), cat si unele articole pe care am apucat sa le citesc (precum cel de deasupra, spre exemplu)… ma bucur ca m-am ‘impiedicat’ de el, tot cautand retzete culinare pe net!… cool stuff, ce sa zic, felicitari!
Multumesc frumos 🙂