Pe scurt, despre această delicioasă mâncare de vită cu ciuperci aș putea să vă spun că, pe lângă faptul că pune perfect în valoare bucățelele mai ieftine (și mai nedreptățite) ale rumegătoarei, se mai face și teribil de simplu. Da, e adevărat, stagiul lângă aragaz e destul de lung, dar nimic bun nu se obține pe lumea asta fără efort. Și sunt ferm convins că, odată ce veți gusta din această mâncare, îmi veți da dreptate că orele petrecute priveghind oala n-au fost în zadar.
500 g carne de vită (pulpă, să zicem), 1 kg de ciuperci proaspete (champignon, de pildă), 3-4 cepe, usturoi după gust (hai să luăm ca bază de discuție 1/2 căpățână), ulei (cam 100 ml, cu aproximație) 1 conservă de 400 g roșii (sau roșii proaspete, în sezon), vin alb sec, verdeață (mărar, pătrunjel sau de-amândouă), 100 ml smântână, sare și piper,
la care se pot facultativele
100 g costiță afumată, 1 lingură de muștar.
Tăiați carnea cubulețe, ceapa rondele subțiri, cam jumătate din usturoi feliuțe, iar facultativa costiță ștraifuri. Puneți-le pe toate în 50 ml ulei, într-o cratiță încăpătoare, să se călească un pic. Stingeți cu un strop de vin, puneți capacul și lăsați totul să se înăbușe până când carnea e aproape gata (adăugați puțin vin ori de câte ori trebuie). Adăugați atunci roșiile (eliminați pielițele), sărați și piperați.
Sotați separat, în restul de ulei, ciupercile (tăiate în două sau în patru, depinde de cât sunt de mari), împreună cu usturoiul rămas. Sărați, piperați. Când zeama aproape că s-a dus, răsturnați-le în cratița cu carnea.
Adăugați, în fine, smântâna (eventual frecată cu 1 lingură de muștar), mai dați câteva clocote, adaugați aproape toată verdeața, spălată, curățată și tocată (ce rămâne, veți presăra direct în farfurie). Amestecați, stingeți focul, puneți capacul și apucați-vă de garnitură.
Care garnitură, dacă mă-ntrebați pe mine, ar trebui să fie un piure de cartofi. Dar dacă veți opta pentru paste sau orez, firește că n-am cum să mă opun.
Cât despre vinul pentru a noastră mâncare de vită cu ciuperci, n-avem încotro. Vită, fierbere îndelungată… Păi dacă nici acum nu turnăm în pahare un Cabernet, atunci când?
costita afumata n-am pus pana acum la tocanita de vita, dar cred ca e o idee foarte buna ce merita incercata 🙂
la cum arata cred ca e foarte buna. o sa incerc si eu cateva retete de aici.Felicitari si succes in continuare.
Arata minunat! Doresc si eu o portie! 🙂
o portie pentru sotul meu, va rog!:))
E super! As vrea si eu sa o incerc cat mai repede!:))