O excelentă mâncărică estivală de pui cu dovlecei, pe care o puteți adapta după pofta inimii, fie schimbând carnea de bază, fie jucându-vă în voie cu legumele de primprejur, că după sezonul dovleceilor vine cel al vinetelor, cartofii se găsesc și iarna, ați înțeles deja cum funcționează mecanismul, da?
Rămânând însă la varianta din titlu, dotați-vă dumneavoastră cu
4 pulpe de pui (sau echivalentul în alte bucăți ale orătaniei), 500 g ceapă (de preferință nouă), 3-4 dovlecei potriviți, 500 g roșii, 1 morcov (se poate și fără), 1/2 căpățână de usturoi (sau după gust), 1 pahar de vin alb sec, 1 ardei gras,
facultativ unul iute, cimbru, mărar, pătrunjel, ulei, sare și piper.
Mai întâi grijim carnea, pe care, după spălare&cinătuire, putem ori s-o rumenim, ori s-o opărim vreo 10 minute (asta de-a doua e varianta mai dietetică pe care v-o recomand, mai ales dacă n-aveți la îndemână decât pui gras de baterie).
Încingeți ceva ulei într-o cratiță, sotați repede dovleceii spălați, curățați și tăiați cuburi, după care, cu lingura cu găuri, îi scoateți într-un castron. În grăsimea rămasă căliți ceapa, morcovul, jumătate din usturoi și facultativul ardei iute, stingeți cu roșiile despielițate și tăiate cubulețe, adăugați și vinul, sărați, puneți capacul și luați o pauză de vreo 15 minute.
Puneți și carnea în sos, adăugați și ardeiul gras mărunțit, iar capac, până e carnea aproape gata. Dacă scade prea mult, adăugați vin sau, firește, supă de la fiertul cărnii.
Adăugați dovleceii dimpreună cu cimbrul, piperați, lăsați să mai fiarbă 5 minute în clocote mici, verificați de sare, adăugați mărarul, pătrunjelul și usturoiul, tocate împreună, puneți capacul, stingeți focul și cu asta basta.
Dacă vreți (și nu muriți de cald), nu strică absolut deloc, ca la orice mâncare de genul ăsta, să băgați cratița la cuptor, vreo jumătate de oră, cât să scadă și să se rumenească puțin.
Serviți cu o garnitură după plac. C-o fi piure, c-o fi orez, c-o fi mămăligă, dumneavoastră știți.
Cât despre vin, depinde de carnea folosită, de legume și de cantitatea de usturoi ce intervine în narațiune. La pui cu dovlecei, probabil e vorba de Sauvignon Blanc, dacă înlocuiți dovleceii cu vinete, treceți la Pinot Gris și așa mai departe. Însă dacă schimbați puiul cu porc sau vită, firește că deja vă puteți gând la vreun roșu.
Faina idee, ca in bancul ala, daca inlocuiesc dovleceii cu fasole verde …
Apropos de sezon, ca de aia am intrat sa zic, cred ca taman acum a venit sezonul vinetelor, am luat ieri de la Obor cu 2 lei kilogramul, mai jos nu cred sa se duca pretul, deja am pus primul pachet la congelator 🙂
Dovleceii cred ca erau un leu, nu luai ca inca mai am cate ceva prin casa, insa imi place ideea pentru ca mi-a crescut ditamai cimbrul in fereastra si mai trebuie sa ii dau in cap 🙂
Am o alta intrebare, caci am vazut ca va implicati si raspundeti. Deja am o mare dilema in folosirea termenului “aperitiv”. Am tot citit diverse cronici, ma rog, neimportant, este o disputa intre faptul ca termenul se foloseste pentru bauturi sau/si pentru felurile de mancare de “intrare”.
M-am gandit la “appetizers” si la faptul ca multe cuvinte englezesti au devenit neologisme si, necunoscand adevarul in aceasta privinta, aveti cumva vreo parere, impresie, luminita?
Eu in Mic Dictionar Encicolpedic, editia ’78 am ca explicatie la aperitiv, ca este o gustare care se ia inainte de masa pentru a stimula pofta de mancare. Pe nenumarate site-uri, cei care folosesc cuvantul “aperitiv” pentru mancare (nu pentru bautura) sunt trasi de urechi.
O parere de specialist? In afara de MDE nu am nimic la indemana si dexonline nu imi merge de la computerul asta.
Nu este absolut nici o graba, efectiv am vazut ca toti se leaga de faptul ca “aperitiv” inseamna strict bautura si am zis sa consult un specialist, chiar mi-am modificat capitolul din site din aperitiv am facut gustare, ca prea multi trageau cu pusca in cei ce considerau aperitivul numai bautura.
(am citit si la marar, multam fain, ai doi fani in familie acum, jumatatea fiind preocupata in amanunt de probleme lingvistice si in colaborare cu personaltati in domeniu, nu internautic ci singvistic).
Multam fain si multa sanatate si astept, in limita timpului disponibil, ca nu arde nicaieri (numai soarele pe cer).
Pai, pe de o parte, pentru ca dovleceii, fiind sensibil mai mari, nu pot fi cantariti cu aceeasi precizie. Pe de alta parte, e o sugestie ca nu vorbim de o cantitate critica. In principiu, in cazul de fata, e vorba de 1 kg, dar daca o sa fie 900 g, sau 1,2 kg, n-o sa prea fie nici o diferenta.
Altminteri, cantitatile alea cu zecimale pe care le mai vedeti pe ici, pe colo, sunt un semn ca e vorba de retete de restaurant, care au fost calculate pentru un numar mare de portii (10 sau 20). In cazul respectiv, e vorba de multe kg si e acelasi lucru pentru toate ingredientele, dimensiunile nu mai conteaza. Cand sunt traduse pentru cateva persoane, se iau gramajele respective, se impart la cat trebuie si cu asta basta, aflati ca pentru o reteta va trebuie 32,5 g de unt, de pilda (incercati si cantariti!). 🙂
Retetele mele, pe de alta parte, sunt pentru bucataria de acasa. Imi cer scuze daca stilul meu deruteaza, dar va rog sa o luati ca pe un indemn de a adapta ideile mele la gustul si placerea dumneavoastra. Nu dau dogme, ci doar sugestii si puncte de plecare.
Mi-am amintit (nu stiu citatul exact pe dinafara) de vorba lui Costache al lui Pastorel, tizul dvs 😀 “bucatarii adevarati gatesc dupa fler si apoi transforma totul in grame si miligrame pentru ageamii” (o sa caut in carte fix cum era).
Ma scuzati de bagare in seama dar exact la treaba aia m-a dus cu gandul si am uitat complet la ce reteta era comentariul lui Costache in “Gastronomice”.
Nu spunea Costache, ci Colea Olexiuc, iar Costache doar inghitea in sec. Citatul exact este “Noi, profesionistii, urma el, potrivim mâncările din ochi. Ca instrumente de precizie nu avem decât gustul şi mirosul propriu. De aceea, atunci când dăm în vileag o reţeta, aceste instrumente trebuie verificate cu centimetrul, centigramul şi centilitrul, pentru uzul amatorilor.” (An Nou, în Gastronomice, 1973, p. 102)
Problema e ca nu-i adevărat. Fiindca trebuie sa se incadreze la fix in costuri, tocmai profesionistii lucreaza cu marfa masurata (fiindca altfel ori saraceste patronul si-i da afara, ori se cheama furt si iar ii da afara). Si n-as crede ca la sfârşitul anilor ’50, cand a fost scris articolul, lucrurile stateau complet altfel.
Asa ca abia amatorii de-alde mine potrivesc mancarurile din ochi si dupa gust. Ba, pe deasupra, ii mai indeamna si pe altii sa faca la fel 😀
Parerea mea este ca se referea (corect, Colea) la gatitul oarecum in particular, nu la cel profesionist din restaurante, unde e asa cum spuneti. Daca se referea la gatitul asemanator amatorismului nostru (experimente in bucatarie, masa pusa pentru amici, mai stiu eu ce) si nu la ce fac la “munca”, eu zic ca are dreptate si inclin sa cred ca despre aia vorbea.
Ce repede ati gasit citatul, eu eram cu un ochi in carte si unul pe zacusca si l-am ratat 🙂 in editia din 2000 e la pagina 144.
Ador dovleceii si mai ales asa preparati…yamiii. O seara placuta! Cami
Multumesc, la fel 🙂
Faina idee, ca in bancul ala, daca inlocuiesc dovleceii cu fasole verde …
Apropos de sezon, ca de aia am intrat sa zic, cred ca taman acum a venit sezonul vinetelor, am luat ieri de la Obor cu 2 lei kilogramul, mai jos nu cred sa se duca pretul, deja am pus primul pachet la congelator 🙂
Dovleceii cred ca erau un leu, nu luai ca inca mai am cate ceva prin casa, insa imi place ideea pentru ca mi-a crescut ditamai cimbrul in fereastra si mai trebuie sa ii dau in cap 🙂
Sanatate.
La unii a venit sezonul vinetelor, altii de prin nord mai asteapta putin… 🙁
Bai imi ploua in gura .. ma duc sa cumpar dovlecei .. :))
Am copt de am rupt, noroc cu aerul conditionat.
Am o alta intrebare, caci am vazut ca va implicati si raspundeti. Deja am o mare dilema in folosirea termenului “aperitiv”. Am tot citit diverse cronici, ma rog, neimportant, este o disputa intre faptul ca termenul se foloseste pentru bauturi sau/si pentru felurile de mancare de “intrare”.
M-am gandit la “appetizers” si la faptul ca multe cuvinte englezesti au devenit neologisme si, necunoscand adevarul in aceasta privinta, aveti cumva vreo parere, impresie, luminita?
Eu in Mic Dictionar Encicolpedic, editia ’78 am ca explicatie la aperitiv, ca este o gustare care se ia inainte de masa pentru a stimula pofta de mancare. Pe nenumarate site-uri, cei care folosesc cuvantul “aperitiv” pentru mancare (nu pentru bautura) sunt trasi de urechi.
O parere de specialist? In afara de MDE nu am nimic la indemana si dexonline nu imi merge de la computerul asta.
Multa sanatate.
Raspunsul simplu e ca Dictionarul Enciclopedic, editia 1993, spune clar:
aperitiv, fr. s.n. Gustare (si bautura) care se ia înainte de masa (pentru a stimula pofta de mancare).
Pentru raspunsul elaborat am sa te rog sa mai astepti vreo ora.
Nu este absolut nici o graba, efectiv am vazut ca toti se leaga de faptul ca “aperitiv” inseamna strict bautura si am zis sa consult un specialist, chiar mi-am modificat capitolul din site din aperitiv am facut gustare, ca prea multi trageau cu pusca in cei ce considerau aperitivul numai bautura.
(am citit si la marar, multam fain, ai doi fani in familie acum, jumatatea fiind preocupata in amanunt de probleme lingvistice si in colaborare cu personaltati in domeniu, nu internautic ci singvistic).
Multam fain si multa sanatate si astept, in limita timpului disponibil, ca nu arde nicaieri (numai soarele pe cer).
ps nu am cum da edit, am vrut sa scriu “in cei ce nu considerau aperitivul numai bautura.”
Ma deruteaza un pic trecerea de la o unitate de masura la alta. De ce 500 g ceapa si 3-4 dovlecei? de ce nu 3-4 cepe sau stiu eu…?
Pai, pe de o parte, pentru ca dovleceii, fiind sensibil mai mari, nu pot fi cantariti cu aceeasi precizie. Pe de alta parte, e o sugestie ca nu vorbim de o cantitate critica. In principiu, in cazul de fata, e vorba de 1 kg, dar daca o sa fie 900 g, sau 1,2 kg, n-o sa prea fie nici o diferenta.
Altminteri, cantitatile alea cu zecimale pe care le mai vedeti pe ici, pe colo, sunt un semn ca e vorba de retete de restaurant, care au fost calculate pentru un numar mare de portii (10 sau 20). In cazul respectiv, e vorba de multe kg si e acelasi lucru pentru toate ingredientele, dimensiunile nu mai conteaza. Cand sunt traduse pentru cateva persoane, se iau gramajele respective, se impart la cat trebuie si cu asta basta, aflati ca pentru o reteta va trebuie 32,5 g de unt, de pilda (incercati si cantariti!). 🙂
Retetele mele, pe de alta parte, sunt pentru bucataria de acasa. Imi cer scuze daca stilul meu deruteaza, dar va rog sa o luati ca pe un indemn de a adapta ideile mele la gustul si placerea dumneavoastra. Nu dau dogme, ci doar sugestii si puncte de plecare.
pe de alta parte, costachel putea spune si: 4 cepe nici mari nici mici, dar nici chiar atat de mici, dar sa nu fie prea mari.
😀
Intr-un cuvant, cu oarecare aproximatie, cam potrivite 😀
Mi-am amintit (nu stiu citatul exact pe dinafara) de vorba lui Costache al lui Pastorel, tizul dvs 😀 “bucatarii adevarati gatesc dupa fler si apoi transforma totul in grame si miligrame pentru ageamii” (o sa caut in carte fix cum era).
Ma scuzati de bagare in seama dar exact la treaba aia m-a dus cu gandul si am uitat complet la ce reteta era comentariul lui Costache in “Gastronomice”.
Nu spunea Costache, ci Colea Olexiuc, iar Costache doar inghitea in sec. Citatul exact este “Noi, profesionistii, urma el, potrivim mâncările din ochi. Ca instrumente de precizie nu avem decât gustul şi mirosul propriu. De aceea, atunci când dăm în vileag o reţeta, aceste instrumente trebuie verificate cu centimetrul, centigramul şi centilitrul, pentru uzul amatorilor.” (An Nou, în Gastronomice, 1973, p. 102)
Problema e ca nu-i adevărat. Fiindca trebuie sa se incadreze la fix in costuri, tocmai profesionistii lucreaza cu marfa masurata (fiindca altfel ori saraceste patronul si-i da afara, ori se cheama furt si iar ii da afara). Si n-as crede ca la sfârşitul anilor ’50, cand a fost scris articolul, lucrurile stateau complet altfel.
Asa ca abia amatorii de-alde mine potrivesc mancarurile din ochi si dupa gust. Ba, pe deasupra, ii mai indeamna si pe altii sa faca la fel 😀
Parerea mea este ca se referea (corect, Colea) la gatitul oarecum in particular, nu la cel profesionist din restaurante, unde e asa cum spuneti. Daca se referea la gatitul asemanator amatorismului nostru (experimente in bucatarie, masa pusa pentru amici, mai stiu eu ce) si nu la ce fac la “munca”, eu zic ca are dreptate si inclin sa cred ca despre aia vorbea.
Ce repede ati gasit citatul, eu eram cu un ochi in carte si unul pe zacusca si l-am ratat 🙂 in editia din 2000 e la pagina 144.
s-a declarat. Ie a 3a reclama pe care ti-o fac. Astept vinu 😀
Gasim noi o solutie 🙂
hehe.
Oricum. Marar+dovlecel = love.
Marar+dovlecel+cimbru = love 😀
Reteta e super dar casa-ti iasa mancarea gustoasa trebuie sa ai si tu , gust, miros si ……………..
………………… presupun ca inseamna dragoste, nu? 😀
am o dilema….sunt tentat ca la mancare sa adaug cartof….la acest fel de mancare daca adaog cartof ii schimb gustul? sau e doar un adaos consistent?
Doar adaos consistent.
multumesc de raspuns :D:X
Se facuse 2 a.m. si eu mi-am amintit ca am pus niste pui la dezghetat. Aveam si niste dovlecel in frigider si am dat search dupa o reteta.
M-a distrat stilul dvs de a scrie retetele, cred ca ma apuc sa le citesc pe toate, ca pe un roman.
Unde mai pui ca produsul final a convins-o pe mama ca sunt gata de maritis.
😉
Multumesc
Iaca un scop pe care nu mi-l propusesem, dar sper că-i de bine 🙂