Mâncare de cartofi cu ciuperci
De fapt, corect ar fi fost iahnie, că doar v-am explicat cum stă treaba cu sosul ăsta cu multă ceapă&roșii. Dar asta n-are, la urma-urmei prea mare importanță, ce contează e că ne va poposi în farfurii o mâncare din categoria celor clasificate drept „muncitorești“, dar care, cu un minim efort și puțină grijă, ne poate face viața mai frumoasă. Iar dacă această mâncare de cartofi cu ciuperci e bine executată, părăsește cu voioșie postul și se înscrie în plutonul mâncărurilor ușoare, care pot poposi pe masă fără un motiv anume, ci doar de poftă.
În oala pe care o vedeți în poza de mai sus au intrat:
1,5 kg cartofi,
750 g ciuperci,
4 cepe,
500 g roșii,
1 morcov,
1 ardei gras,
1 căpățână mică de usturoi,
1 pahar de vin alb sec,
cimbru,
mărar,
pătrunjel,
ulei,
sare și piper.
Începeți, firește, prin a curăța, spăla și tăia toată marfa. Dacă aveți timp, chef, și nici nu vă speriați de o prăjeală în plus, ați putea începe prin a căli ciupercile separat (și pe rând, sa fie un singur strat în tigaie). Dacă nu, încingeți uleiul într-o cratiță mare și puneți-le la călit împreună cu ceapa, usturoiul și morcovul.
Amestecați bine, căliți vreo 5 minute, adăugați și ardeiul, stingeți cu vinul, puneți capacul și lăsați totul la înmuiat. După vreo 20 de minute adăugați cartofii (și ciupercile, dacă le-ați călit separat), completați lichidul, dacă e cazul, cu puțină apă fierbinte, lăsați să fiarbă cam un sfert de oră, adăugați roșiile despielițate și mărunțite, amestecați, continuați fierberea până-s gata cartofii, presărați verdeața tocată (plus încă niște usturoi, dacă vă place), puneți capacul, stingeți focul și așteptați să mai stea puțin, că doar n-o s-o mâncați clocotită. Și n-are rost să vă amintesc că e bună și rece, nu?
Să diversificăm un pic această mâncare de cartofi? Păi mai întâi ciupercile pot fi înlocuite, după bunul plac, cu carne sau cu alte legume, apoi e foarte posibil ca în narațiune să intervină și ceva ardei iute, după cum unii, mai de prin nord, adaugă la servire și o lingură – două de smântână. Ca sfaturi, rețineți, vă rog, că e foarte important soiul cartofului; cei făinoși se vor sfărâma, probabil, dar vor da un sos gros care place multora, în timp ce cartofii cu carnea fermă (cei roz) vor rămâne întregi, iar sosul va fi mai subțire. Și, deloc în ultimul rând, mâncarea asta, ca mai toate cele din categoria „cu sos“, are numai de câștigat dacă, după adăugarea roșiilor, e băgată la cuptor, să scadă și să se rumenească 20-30 de minute.
Vinul? Alb, sec și ușor, cam atât, că doar vorbim despre o mâncare de cartofi aici, de unde până unde mofturi la băutură?
N-as fi crezut ca o mancare atat de simpla poate fi atat de gustoasa. Chapeau bas, monsieur Costachel. Astept cu nerabdare urmatoarea reteta.
O sa vina, si nu numai una… Altminteri, mulţumesc frumos, da-i cam racoare, stiu si eu daca-i cazul… 🙂
Exceptionala!
una din mancarurile mele favorite, fireste ca o fac si cu carne, dar asta imi place cel mai mult!!