Mamaliga fusion, sau Lasagna cu mamaliga
Tin minte ca, prin 1998, cand am descoperit cartea lui Radu Anton Roman (inca nu prea auzise nimeni de el) m-a entuziasmat la culme mamaliga pe paturi. Habar n-aveam de existenta (cumva) ciudatei preparatii si m-a convins (nicidecum de una singura, fireste) de valoarea documentara a lucrarii. Drept pentru care i-am si tras volumului o cronica ditirambica, atat de entuziasta ca am fost repede banuit de ceva interese („cine-i, ma, neica-nimeni asta, de unde l-ai scos?”). Dar nu era, fireste, cazul, si s-au convins repede cu totii ca laudele au fost meritate (in paranteza fie spus, pe regretatul autor aveam sa-l cunosc personal abia peste un an, la NovVin ’99).
Ei bine, in toti anii astia n-am fost în stare sa fac decat varianta cu branzeturi a mancarii asteia (sa-i zic budinca? Sa-i zic musaca?). Si iaca vine ovidiucro cu versiunea absolut nebuna de mai jos, dar care nu mai e din Maramures, nici de prin Oltenia subcarpatica, ci taman din Italia. Asa ca, spuneti si dumneavoastra: acuma eu ce sa fac? Să le prestez mai intai pe ale noastre, inainte de a cerceta Occidentul frate de ginta latina, sau sa fac mai intai o vizita (doar gastronomica!) pe-afara, pentru ca mai apoi sa ma pot intoarce linistit acasa, ca sa-mi redescopar originile?
Si o ultima precizare (ca sa n-avem vorbe!), inainte de a da drumul la naratiune: poza de mai sus n-are nici o legatura cu reteta asta, decat cel mult ca este tot de la (un fel de) mamaliga pe paturi, dar pe care am facut-o, dupa cum lesne se poate observa (si dupa cum mai sus am marturisit), cu brânzeturi. Trebuia insa si ceva ilustratie, nu?
Reteta de lasagna cu mamaliga (sic), de la un gurmand neamt :-), scrisa in peregrinarile sale prin Italia…
Timp total de preparare: 1 ora jumatate.
Ingrediente:
Polenta (mamaliga):
4 cani apa, 1 lingurita sare, 1 cana malai, 1/4 cana parmezan proaspat ras, 2 lingurite unt, 1/4 lingurita piper rasnit.
Lasagna:
2 linguri ulei masline, 250 g ciuperci curatate si feliate, sare si piper dupa gust, 500 g carne tocata de vita, 250 g carnati picanti cubulete mici, 1 ceapa alba tocata maruntel, 4 catei usturoi pisati, 1 cana de sos de rosii, 1/4 cana usturoi proaspat tocat, 1 lingurita busuioc uscat si maruntit, 1/2 lingurita oregano uscat si maruntit, 1/4 lingurita de ardei iute rosu uscat si maruntit, 1/3 cana pesmet, 2 oua intregi batute ca pentru omleta, 1/4 cana parmezan proaspat ras
Preparare:
Intr-un tuci se pune apa si sarea, cand clocoteste se adauga malaiul in suvoi subtire mestecand energic sa nu aiba cocoloase. Se continua mestecatul pana cand mamaliga se ingroasa. Se lasa ca fiarba la foc mic inca 15-20 minute, mestecand din cand in cand pana mamaliga se desprinde de pe peretii vasului. Ia-o de pe foc si adauga parmesanul, untul si piperul mestacand mereu.
Separat, intr-o tigaie maricica soteaza ciupercile in ulei de masline la foc iute pana cand isi lasa sucul si devin aurii. Scoate-le intr-un castronel si condimenteaza cu sare si piper dupa gust.
In locul lor pune carnea tocata, carnatii si ceapa la foc maricel. Soteaza 5 minute apoi amesteca bine pana cand carnea nu mai este rosie. Adauga usturoiul, lasa un minut, adauga sosul de tomate, patrunjelul, busuiocul, oregano si ardeiul maruntit. Cand incepe sa fiarba pune un capac, redu flacara si lasa la calit 15 minute amestecand des. Potriveste de sare si piper si las-o la racit 15 minute. Adauga ciupercile, pesmetul si ouale.
Intr-o caserola, vas jena, etc. de circa 40 cm lungime unsa cu ulei se pune jumatate din mamaliga, amestecul de carne si se acopera cu restul de mamaliga. Presara parmezanul ras deasupra, acopera vasul cu folie si da-l la cuptorul incalzit in prealabil la 175º Celsius. Dupa 30 de minute, inlatura folia si mai lasa-l la cuptor 5-6 minute, pana se rumeneste.
Se scoate din cuptor si, dupa 5 minute de „respiro”, se portioneaza.
Portii: 6-8…
Bautura? Dau cuvantul lui Costachel.
Citind o asa o reteta italiana, m-am trezit cugetand pe frantuzeste, parafrazandu-l pe Villon, „mais ou est le Merlot de Dealurile Bujorului d’antan”? Nu, nu mai e. Dar tot un rosu de genul ala as bea, adica nu prea greu, fara tanini enervanti si, mai ales, sa nu fie vreo „bomba de fruct”, ca mamaliga e fata serioasa si nu suporta farafastacuri de-astea. Insa (culmea!) urmatorul vin care mi-a trecut prin cap a fost unul alb, o sudica Feteasca Alba, subtire si rea (cea de la Domeniile Coroanei). Tare cred ca s-ar impaca si ea foarte bine cu polento-lasagna asta.
D’apai ce ar fi bucataria fara struto-camile, mai ales acum cand jumatate din tara e in tara cu forma de cizma, am invatat si noi de la ei si ei de la noi 🙂
In zona Veneto se mananca multe feluri pe langa polenta, am avut surpriza (neplacuta pentru mine, dar la ei se poarta) sa o gasesc alaturata unei tocanite din carne de cal sau magar.
Cat despre mamaligi, ei tot cam odata cu noi au importat porumbul asa ca nu se stie cine a fost primul si nimeni nu poate garanta amploarea mamaligoasa a chestiunii.
Nu are legatura cu reteta in cauza, desigur. Culmea e ca azi tot o polenta am trantit langa o saramura de pui asa ca sanatosi sa fim si idei sa avem.
ps: azi am mai pus si de un “mezel” de casa, v-am zis ca ma tin de cuvant.
Ei, n-are legatura porumbul, ca mamaliga se facea la noi dinaintea lui Columb (din mei), porumbul n-a facut altceva decat sa alunge concurenta. 🙂 Si fierturi de cereale, mai mult sau mai putin macinate, au existat in toata lumea de cand s-a transformat stramosul omului din vanator si culegator in agricultor. Asa ca n-a fost nimeni primul, cel putin nu unul indentificabil ca neam, nicidecum ca nationalitate 🙂 Un Homo Sapiens si el, acolo…
avand in vedere fiujanu, az un citat
“Ceea ce era de inventat, s-a inventat acum 400 de ani. Eu nu fac reţete clasice. Pur şi simplu, compun din ingrediente, aşa cum face un compozitor din notele muzicale.”, ADI HĂDEAN, blogger culinar
io inca rad 😀
Iaca, la comparatia asta nu ma gandisem 😀
sa inteleg ca lasagna de mamaliga e un cover dupa o melodie celebra?
Desigur, ca de la „cover” ajungem repede la cuverturi, adica (mamaliga pe) paturi 😀
Am incercat si eu aceasta reteta, pentru originalitatea ei in primul rand. A iesit o mancare foarte gustoasa. Felicitari ptr acest “upgrade”:-)