Maasdam
Alături de Gouda și Edam, Maasdam completează „sfânta treime” a celor mai cunoscute și răspândite brânzeturi olandeze pe plan mondial. Concepută inițial doar ca o variantă mai ieftină de Emmental, Maasdam a ajuns treptat să capete o notorietate internațională, ajutată în primul rând de faptul că are un ciclu mai scurt de producție și, implicit, costuri reduse.
Este o brânză obținută din lapte pasteurizat de vacă, cu 45% grăsimi, are o pastă semidură, cu găuri, maturarea durează 4 săptămâni (dar, pentru anumite variante, poate ajunge până la 12), componentele sunt, în principiu aceleași ca la Emmental, însă anumite bacterii speciale adăugate în lapte îi conferă Maasdam-ului gustul specific. Și uneori, ca și la Gouda, roțile sunt ceruite, pentru protecție.
Puțină istorie: Maasdam și Leerdamer
Paradoxal sau nu, chiar dacă actualmente este una dintre cele mai cunoscute brânze olandeze, Maasdam-ul a apărut abia în 1984, sub numele de Leerdamer. A fost fabricat pentru prima oară într-o mică fabrică din satul Schoonrewoerd, situat lângă Leerdam, care aparținea lui Cees Boterkooper. Acesta s-a asociat cu distribuitorul de brânzeturi Bastiaan Baars și astfel, în 1977, a apărut marca Leerdamer, care aparține astăzi grupului francez Bel. Și, după cum spuneam, în 1984, pentru a concura Emmental-ul, a apărut varianta de brânză despre care discutăm acum.
O variantă care, nefiind protejată, a ajuns să se fabrice în întreaga Olandă, sub numele generic de Maasdam, fiind astăzi produsă și de alte mari companii, precum Friesland Campina. Însă, atunci când e făcută de Bel, Leerdamer se numește, în continuare, Leerdamer.
Maasdam-ul în farfurie
Fiind o brânză atât de asemănătoare cu Emmental, evident că și utilizările gastronomice ale Maasdam-ului sunt similare. În stare „crudă” este folosit la sandviciuri, salate, platouri etc., dar este utilizat și la gratinaje, paste, fondue ș.a.m.d. Olandezii beau bere când îl întâlnesc, noi am putea turna în pahare un vin alb sau chiar rozé.
Foto: Wikipedia
