Leche frita
În traducere mot-a-mot, Leche frita înseamnă „lapte prăjit“ și nu definește altceva decât un foarte popular și gustos desert spaniol. Se zice că e o rețetă inventată de călugărițe, care vindeau pe strada Leche frita ca să obțină bani pentru mănăstirile lor.
Din multele variante existente, am ales-o pe cea de mai jos, un pic mai modernă (crema e legată cu amidon alimentar de porumb, nu cu făină) și mai aromată (având în plus coajă rasă de lămâie și de portocală în plus față de obligatoria scorțișoară). Dar n-o luați altfel decât ca pe un punct de plecare, pentru care aveți nevoie de
1 l de lapte,
120 g amidon alimentar de porumb,
250 g zahăr (mai mult sau mai puțin, după gust),
coaja rasa de la 1/2 lămâie,
coaja rasa de la 1/2 portocală,
1 baton de scorțisoara,
4 ouă,
30 g unt,
făină,
ulei pentru prăjit,
zahăr pudră și scorțișoara măcinată, pentru decor.
Fierbeți mai întâi laptele, împreună cu coaja rasa a citricelor și batonul de scorțișoara, crestat în prealabil.
Bateți într-un castron două ouă cu zahărul și amidonul (pus puțin câte puțin), turnați treptat laptele răcorit și strecurat, amestecând, firește, tot timpul, puneți crema astfel obținută pe foc moale și, fără să vă opriți din bătut, așteptați-o să se îngroașe. Puneți untul, mai amestecați puțin și luați-o de pe foc.
Tapetați o forma dreptunghiulară cu pergament (sau ungeți-o cu unt) și turnați crema răcorită, într-un strat gros de circa 2 cm. Lăsați-o peste noapte în frigider și tăiați-o după plac (tradițional în pătrate de 5×5 și apoi în triunghiuri, dar firește că nu-i obligatoriu).
Tăvăliți, în fine, bucățile obținute prin făină, apoi prin celelalte două ouă bătute (unii continua și prin pesmet, să iasă mai crocante) și puneți-le la prăjit în ulei mult.
Când s-au rumenit frumos, puneți-le mai întâi pe șervețele, să eliminați excesul de grăsime, apoi pe un platou, presărând Leche frita cu zahăr și scorțișoară.
