Lasagna de cartofi
Ei, sigur că denumirea nu-i teribil de corectă, fiindcă excelenta preparație ce urmează seamănă și a musaca, de pildă (ca să vă dau doar un singur exemplu, că ar mai fi și alte trimiteri). Dar asta, cel puțin din punctul meu de vedere, contează mai puțin, esențialul e că avem de-a face cu o preparație extrem de simplă, cu un rezultat teribil de gustos. Acuma, serios, ce altceva ne-am putea dori?
Drept pentru care notați:
1,5 kg cartofi,
150 g jambon tocat,
400 ml smântână (nu prea grasa),
100 ml lapte,
cam 100 g șvaițer ras,
unt,
sare, piper.
Să începem, firește, cu operațiunile preliminare. Ungeți cu unt un vas care merge la cuptor, care cuptor trebuie pornit ca să se încălzească (180ºC).
Curățați cartofii, spălați-i, tăiați-i felii cat de subțiri, pe care nu trebuie să uitați să le ștergeți bine. Puneți un sfert dintre ele în vas, presărați o treime din jambon și tot așa (ați dedus corect, 4 straturi de cartofi, trei de umplutură).
Încălziți smântâna (amestecata cu laptele) într-o crăticioară și turnați-o în vas, cat de uniform puteți. Puneți capacul (sau acoperiți cu folie de aluminiu) și băgați vasul în cuptor.
După jumătate de oră, descoperiți și lăsați să mai scadă 20 de minute. În fine, presărați șvaițerul ras, băgați din nou în cuptor, unde trebuie să mai stea măcar 20 de minute, adică până se rumenește frumos, iar cartofii sunt cum nu se poate mai fragezi.
Și nu vă grăbiți, e mai bine dacă mai așteptați 10 minute înainte de a tăia pseudo-lasagna noastră și a o pune în fața invitaților.
Variante? Păi desigur că nu puține. În primul rând puteți înlocui jambonul cam cu orice alta „porcărie” (numai să nu fie prea grasă), ba chiar și cu carne tocată (numai că trebuie s-o căliți puțin înainte). Cât despre șvaițer, firește că poate fi și el, la o adică, înlocuit cu vreun cașcaval sau cu altă brânză care vă place (cu condiția să se topească frumos și să se rumenească așijderea, firește).
Vinul? Roșu, firește, sec, tânăr, nu prea dur și cât se poate de proaspăt. Sau poate chiar un roze, dacă nu-i prea parfumat.
Am o intrebare, de care jambon? Nu de alta dar sunt atatea produse cu denumirea asta in comert. Bucata de pulpa de porc afumata, sarata, din aia din comert, mezel, o gramada. Arata traznet, am mancat ceva asemanator ca aspect la un restuarant si in meniu era trecuta parascovenia sub denumirea ed “cartofi frantuzesti” 🙂 Na belea.
Jambonul (pentru francofoni) sau sunca (daca luam denumirea de la nemti) e, intr-o foarte scurta definitie, pulpa de porc, optim intreaga, cu sau fara os, obligatoriu sarata si uscata, deseori condimentata, uneori afumata, cruda sau fiarta/coapta. Nimic altceva. Acuma, ca vin procesatorii, descompun carnea, o recompun prin presare sau alte metode, ca sa fie mai aspectuoasa (cel putin asa zic ei, de fapt valorifica resturile), si tot jambon sau sunca o boteaza, n-am ce face, din pacate nu ma pot opune (dar cred ca la un moment dat am sa ma apuc si de un dictionar de felurite carnuri conservate traditional, nu stiu, sa mai vad)
Cat despre cartofii frantuzesti, eu zic ca numai asa pot fi 🙂