KFC publică memoriile colonelului Sanders: fără rețeta secretă, fără înjurături
Pare cât se poate de firesc ca memoriile colonelului Harland Sanders să fie publicate postum de către KFC. În fond, domnul cu ochelari și păr alb este astăzi imaginea universală a puiului prăjit, și asta numai din cauza gigantului mondial al fast-food-ului. Este totuși prea puțin probabil să putem afla din acest volum care sunt ierburile și condimentele secrete ale fripturii care l-a făcut celebru. După cum nu vom afla din el nici ce gândea cu adevărat colonelul despre firma care i-a cumpărat afacerea.
Cartea, care a fost descoperită într-o arhivă în luna noiembrie, va fi publicată on-line la începutul săptămânii viitoare, anunță The Independent. În ea, colonelul din Kentucky descrie cum și-a dezvoltat rețeaua de restaurante bazate pe pui prăjit, înainte de a o vinde, în 1964, actualului proprietar, contra sumei de 2 milioane de dolari.
Scrisă în 1966, autobiografia nu va include, după toate probabilitățile, sentimentele lui Sanders referitoare la cei care i-au cumpărat afacerea, pe care îi descria, într-un interviu acordat câțiva ani mai târziu, ca fiind „cea mai mare gașcă de nenorociți pe care i-am văzut” și „o haită de câini bețivani”.
„În orice oraș mergi acum, dai numai peste pui prăjiți și hamburgeri”, spunea el. „Nicăieri nu mai găsești o mâncare ca lumea”.
Firma a părut să nu fie niciodată deranjată de afirmațiile celui care constituia (și constituie în continuare) imaginea lor. Chiar atunci când părerile lui Sanders au fost publicate pentru prima oară, John Cox, vicepreședintele de atunci, spunea că „așa a făcut el întotdeauna, între noi e o relație cu suișuri și coborâșuri. Colonelul a fost întotdeauna o fire foarte independentă.”
Harland Sanders, care a murit în 1980, își descrie cartea ca fiind „despre viața unui om care a gătit, mâncat și servit. Acel om sunt eu. Mâncarea care mi-a plăcut, munca pe care am depus-o și modul în care gândesc reprezintă toate același lucru. Mulți învățați chiar cred că oamenii sunt ceea ce mănâncă.”
Printre rețetele care figurează în volum se numără o umplutură pentru pâinea cu mălai, biscuiți fierbinți cu unt și miere, plăcintă de pui în oală, clătite de cartofi, chiftele de mălai, tartă cu nuci de pecan și găluște de mere coapte.
Corectați-mă dacă greșesc, dar colonelul pare un om simpatic…la o adică, păstrând proporțiile, așa s-ar putea spune și despre Marx