Jan 18, 2011 costachel Înghețate, Rețete, Rețete celebre, Rețete de dulciuri, Rețete ovo-lacto-vegetariene 2
N-am mai făcut de mult timp înghețată prăjită (rețetă care mai circula și sub denumirea de înghețată pané). Ultima oară (să tot fie vreo 12 ani de atunci) s-a întâmplat pe vremea când găteam week-end de week-end împreună cu Bogdan (Dumnezeu să-l odihnească!) și eram amândoi convinși că desertul asta lejer ciudat e de origine chinezească. Că nu-i chiar așa, am aflat relativ recent, ceea ce demonstrează că nu strică, din când în când, să mai lași practica deoparte și să te pui la punct cu teoria. Care teorie zice că da, exista o variantă asiatică, dar ceea ce mâncasem noi era mai curând versiunea mexicană (de fapt Tex-Mex). Numai că exista destulă confuzie între cele două, așa că merita să detaliez puțin.
Așadar, fără să existe unanimitate, versiunea Tex-Mex este considerată cea în care bilele de înghețată (de obicei mai mari, așa că miezul rămâne bocnă) sunt tăvălite prin fulgi de porumb, nuci (de varii tipuri) tocate sau biscuiți sfărâmați și prin ouă bătute, în timp ce aia asiatică folosește tempura pentru înveliș (tempura fiind, pe scurt, un fel de aluat de clătite, obținut din apă foarte rece bătută cu făină, eventual cu adaos de ouă, bicarbonat sau praf de copt, ulei, amidon de porumb și condimente).
În ceea ce privește tipul de înghețată, de obicei e de vanilie, dar asiaticii le mai folosesc și pe cele de ceai verde ori fasole roșie japoneză (azuki). Cât despre alte variante și tertipuri, avem timp mai târziu, așa că vă propun, deocamdată, să trecem la treabă, ca să putem apoi detalia pe o bază mai solidă.
Dar, înainte de toate, o precizare: puteți folosi doar biscuiți sfărâmați, să zicem, dar cel mai bine ar fi să folosiți pentru înveliș un mix bazat pe fulgi de porumb și biscuiți, adiționat cu diverse ingrediente pentru aromă (de obicei nuci tocate, dar cică se mai folosesc și fulgi de cocos, nu știu, n-am încercat!), iar proporțiile optime, după cât mai țin minte, ar fi 2/5 biscuiți, 2/5 fulgi, 1/5 nuci. Dar asta n-a fost decât sugestie, gradul de libertate aici e foarte mare.
Așadar:
1 kg de înghețată de vanilie,
2-300 g sfărâmătură pentru înveliș,
2 ouă,
2 linguri de zahăr,
ulei pentru prăjit (preferabil de porumb, sau alt ulei cu punct ridicat de fum și neutru ca gust, ceva detalii aici),
alte ingrediente opționale, pentru decor (sos de ciocolata, frișcă ș.a.m.d., dar mai vorbim).
Prima și cea mai importanta operațiune este să transformați înghețata în bile, cam de dimensiunea mingilor de ping-pong. Puneți-le în congelator și lăsați-le acolo măcar 2 ore (dar cel mai bine și mai simplu peste noapte), să se facă bocnă.
Scoateți-le, tăvăliți-le repede și cât de bine puteți prin sfărâmătură. Iar la frigider (vreo jumătate de ora), că au apucat să se topească oleacă.
Bateți în timpul asta ouăle cu zaharul. Scoateți bilele, tăvăliți-le prin ou, scurgeți-le bine, să eliminați orice exces, apoi prin sfărâmătură, să fie acoperite cât de bine se poate. Repede, la congelator cu ele, unde trebuie să mai stea iar minimum 1 oră.
Încingeți mult ulei într-un ceaun (sau vreo cratiță potrivită) și, când s-a încins, puneți mingiuțele de înghețată la prăjit, pe rand, câte două (o porție), până se rumenesc (15-30 de secunde, cam pe-aici). Scurgeți-le repede și cât de bine de ulei, decorați după gust (tot repede!) și serviți instantaneu, astfel încât comesenii să se poată bucura de un contrast cât mai mare între învelișul dogoritor și miezul rece (ca gheața!). Din punctul asta de vedere, mai bine puneți toate elementele de garnitură și decor pe masă, ca să muncească fiecare.
Presupun că nu trebuie să vă mai spun că, dacă tot vă apucați de desertul asta, puteți să faceți o cantitate mai mare și să puneți la prăjit doar cât vă trebuie, fiindcă restul de înghețată panată o să mai stea foarte bine la congelator până la următorul prilej. În schimb trebuie neapărat să vă atrag atenția că uleiul trebuie să fie cât se poate de bine încins, pentru că ouăle nu trebuie să rămână crude, iar rumenirea trebuie să se facă foarte repede. Ca să nu se topească înghețata, firește!
Despre garnituri, pe lângă cele menționate, să vă mai spun că puteți presăra desertul nostru cu zahăr vanilat, scorțisoară pisata ori mentă proaspătă tocată. Firește, niște fructe prin preajmă vor merge de minune cu înghețata, iar sosul nu-i musai să fie de ciocolată, de multe ori e folosit cel de caramel; dar, mai ales dacă ați folosit nuci, s-ar putea să ajungeți la concluzia că mierea e mai bună decât orice sos.
Iar pentru ca efectul vizual să fie la fel de mare, firește că ați putea flamba. Că dacă tot e prăjită, de ce n-ar fi și flambată înghețata noastră?
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Mamaaaa ce pofta mi s-a facut! Mai tii minte cind v-am spus eu de minunatia asta mincata intr-o crisma chinezeasca de pe Vasile Lascar din Bucuresti? Erau vremurile cind faceam de jurna sau de seara la Dorin. Si am dezbatut indelung ideea? Era prin anii ’90 si ceva, dupa 7 cred… Beam Jidvei si ascultam Gulie Igrasie cu care ne gratulau Puiu si Dorin seara, de seara, de seara…
Asa e 🙂 Si ne-am apucat de treaba, ca-si schimbase Bogdan frigiderul, isi luase unul mai tapan si-am zis sa-i facem o proba ca lumea congelatorului… Cred ca tot cam pe-atunci ne-am mutat cu gatitul de la mine la el, ca-si terminase renovarea… Offf…..
Altminteri cu muzica de la Expo rezolvasem, dupa Gulie Igrasie puneam Maria Tanase, si daca mai stateam, venea si Faramita Lambru 😀