Imam baildi
În traducere libera, imam baildi înseamna „Preotul (imamul, bre!) leșină“. De ce se cheamă așa, nu se știe cu exactitate, legendele sunt mai multe: unii zic ca zgârciobul de imam a leșinat văzând cât ulei se consumă la pregătirea acestei mâncări, în timp ce alții susțin sus și tare că nici vorbă de așa ceva, imamul dându-și ochii peste cap doar din cauză că a mâncat ca nehalitul, așa de bune erau vinetele. Și dacă le-a mâncat la nord de Dunăre, sunt sigur că a doua variantă este cea corectă, fiindcă aceasta mâncare este încă un exemplu elocvent despre știința românului de a adapta creator rețetele altora și de a le duce spre inefabil. Chiar dacă, în cazul de față, în plus față de rețeta turcească nu apar decât frunzele de țelină și vinul roșu, vă veți convinge repede că, fără ele, imam baildi-ul nu mai are același haz.
Pentru 6 persoane, lista de aprovizionare cuprinde
6 vinete potrivite, mai curând mici,
4 cepe mari,
2 morcovi mari,
1 rădăcină mare de țelină,
1 căpățână mare de usturoi,
150 ml ulei de măsline,
3 linguri de varză tocată (facultativ),
1 legătură de pătrunjel,
1 legătură de frunze de țelină,
250 ml suc gros de roșii,
250 ml vin roșu
sare,
piper,
1 ardei iute (facultativ și el, dar ar fi păcat sa-l omiteți).
Începeți prin a spăla vinetele, care trebuie sa fie negre ca fundul ceaunului și lucioase la maximum. Pregătiți-le apoi în felul următor: curățați longitudinal o șuviță de coajă, următoarea se lasă în pace și tot asa, până obțineți, alternativ, patru porțiuni fără coaja și patru cu. În mijlocul fiecărei zone curățate faceți câte o crestătură adâncă, tot longitudinală, dar fără să despicați vânata de tot (aveți grijă!).
După asta opăriți-le timp de vreo zece minute, în apa clocotită, cu puțină sare, apoi așezați-le pe un plan înclinat, ca să se scurgă zeama amară din ele. Dacă vreți sa puneți și o greutate deasupra, bine, dacă nu, înarmați-vă cu mai multa răbdare.
În timpul ăsta, turnați 100 ml ulei într-o tigaie, adăugați cepele tocate mărunt, morcovii și țelina rase, eventuala varză, precum și usturoiul mărunțit. Sărați, piperați și căliți totul la foc mic, până se înmoaie bine zarzavatul. Luați de pe foc și adăugați o legătură de pătrunjel și una de țelină, tocate fin. Amestecați, lăsați să se răcorească și umpleți cu aceasta compoziție vinetele, prin crestăturile efectuate cu dibăcie mai devreme.
Luați apoi un vas care merge la cuptor (care sa cuprindă vinetele la fix, nu să lase tăpșan în jurul lor), ungeți-l cu restul de ulei, faceți un strat din tocătura rămasă (adăugați și ardeiul tocat, dacă vă place mai iute), așezați vinetele împănate și turnați deasupra sucul de roșii (dacă-i prea acru, adăugați o linguriță de zahar) și vinul roșu. Băgați totul în cuptorul încălzit și lăsați mâncarea la foc moale până scade sosul și se îngroașă bine.
Se mănâncă numai și numai rece (nu răcorită!).
Pentru cei cărora le plac mâncărurile mai usturoiate, nu văd alta soluție decât împănarea vinetelor (în porțiunile în care coaja a rămas la locul ei) cu feliuțe de usturoi. Dacă vă place țelina, puteți adăuga în umplutură o legătură în plus, sau puteți opări frunzele și înveli vinetele cu ele, înainte de a băga mâncarea la cuptor (dar asta din urma e alintare curată!).
Doua lucruri rămân sigure: la imam baildi, uleiul trebuie sa fie de cea mai bună calitate, iar vinul din pahare (că noi suntem creștini, ce Dumnezeu?) trebuie să fie (culmea!) roșu, și chiar destul de zdravăn. Merlot-ul de Dealul Bujorului de pe vremuri era perfect, acuma vedeți și dumneavoastră cam ce s-ar situa prin zona…
cred ca reteta asta tocmai a deveni una din mancarile mele favorite!
buna treaba!:)
Corect, cu precizarea că meritele îți aparțin, treaba ai făcut-o tu, eu n-am dat decât ideea 🙂