Iepure alla Ischitana
Adevărul e că, în loc de iepure alla Ischitana, puteam foarte bine să prezint rețeta sub un nume mai uman, de pildă iepure cu sos de roșii. Că doar mănâncă și vânătorii noștri preparații teribil de asemănătoare, fără să aibă habar că ar fi, după cum se laudă italienii, o rețetă fantastică (și tipică) din Ischia. Dar, în fine, am zis că, pe de-o parte, e bine să fii politicos cu gastronomia italiană (e prea mare moda ca să te poți opune) și, pe de altă parte, mă gândesc că poate o să aveți și dumneavoastră niște oaspeți mai simandicoși la masă. Așa că s-ar putea să nu vă strice să aveți la îndemână o denumire mai sonoră pentru acest iepure, altminteri foarte gustos, care de-abia așteaptă să poposească în farfuriile dumneavoastră.
Ce-aveți nevoie? Notați:
1 iepure, curățat, spălat și tăiat în bucăți,
vreo 10 roșii mici,
1 căpățână de usturoi (aproximativ, de fapt e după gust),
150 ml ulei de măsline,
cam 200 ml vin alb sec,
1 legătură mică de pătrunjel,
ardei iute (cât vreți),
sare și piper.
Puneți, mai întâi, uleiul la încins, într-o cratiță zdravănă (preferabil de fontă emailată sau, ar zice ischitanii, de teracotă). Parfumați-l cu puțin usturoi și ardei iute. Când încep aromatele să-și schimbe culoarea scoateți-le și începeți să rumeniți, pe rând, bucățile de iepure (pe rând, ca să aveți loc să le întoarceți). Scoateți-le pe o farfurie și continuați cu următoarele.
Când ați terminat acest preparații preliminare, puneți toată carnea în cratiță, adăugați restul de usturoi și ardei iute, stingeți cu un pahar de vin și lăsați totul să fiarbă până când carnea e aproape gata. Desigur, dacă e cazul, adăugați lichid (vin sau, eventual, supă limpede de carne).
Adăugați, în fine roșiile (opărite, curățate de pieliță și semințe) și continuați fierberea până când carnea se topește în gură. Nu uitați, cu câteva minute înainte de a stinge focul, să presărați pătrunjelul tocat și să reglați gustul de sare și piper.
Variante? Păi mai întâi aflați că versiunea originală zice untură, nu ulei. Apoi, firește că puteți adăuga mai multe ierburi aromate: cimbru, în primul rând, că merge foarte bine cu vânatul și usturoiul, dar și busuioc și rozmarin, pentru un parfum italian mai puternic. Și tradiția spune că în mâncarea asta trebuie să intre și măruntaiele (inclusiv intestinele). Dacă le aveți, rumeniți-le scurt la început și adăugați-le în mâncare spre final, cam odată cu roșiile.
Ca garnitură, tradiționali sunt cartofii rumeniți la cuptor și o salată cu de toate. Și nu pot încheia fără să vă spun că, pe vremuri, italienii serveau bucățile de carne fără sos, fiindcă sosul urma să fie turnat, la cină, peste niște paste (de obicei bucatini, dar nu numai).
Cât despre vin, avem vânat, plus fiertură îndelungată, așa că numai un roșu matur va putea face față așa cum se cuvine. Acuma nu vă spun să beți musai vreun Barolo ori Brunello, dar cred c-ați prins ideea…
BRAVISSIMO! GRAZIE PER LE GUSTOSISSIME RICCETE! IEPURI SUNT,ROSII SUNT,ROZMARIN,CIMBRU,BUSUIOC SI ALTE MIROAZNE IS,CARE CONGELATE,CARE USCATE,CARE LA BORCAN,DIN GRADINA PROPRIE,DOAR CA ASTEPTAM SA IESIM DIN POSTUL PASTELUI SI TRCEM LA GATIT! MULTAM SI VA DORIM MULTA SANATATE SI SARBATORI FERICITE! DOAMNE AJUTA!
Doamne-ajută!