Iahnie de fasole
Dacă aveați cumva vreun dubiu, atunci aflați că ori spuneți iahnie de fasole, ori mâncare de fasole, e tot aia. Am simțit nevoia să fac precizarea asta fiindcă prea multe denumiri năstrușnice am auzit. Așa că, să n-avem vorbe, rețeta care urmează mai la vale se cheamă iahnie, denumire ce vine de la grecescul γιαχνί (yahni), care face referire la o familie de mâncăruri bazate pe ceapă călită (mai multă), stinsă cu roșii, fie ele proaspete, suc sau bulion. Și evident, dacă elementul de baza este carnea, obținem pe românește tocană. Fasole prăjită nu există, uscata legumă poate fi doar fiartă și transformată ulterior în diverse salate, borșuri sau ciorbe, fasole bătută (făcăluită), icre de fasole (icre „mințite“) sau iahnie, adică mâncarea de mai la vale. Dacă intervine în narațiune și carnea, atunci e alta poveste, pe care o putem începe cu tradiționala fasole cu afumătură și continua, pe o cu totul altă stradă culinară, cu un chili con carne.
Revenind la iahniile noastre, ar fi de precizat mai întâi că, pentru vreo 6-8 porții, trebuie să vă dotați cu
500 g fasole boabe (din soiul care vă place sau pe care-l găsiți),
3-4 cepe mari,
usturoi (facultativ și după gust),
1/2 kg de roșii (sau 1 conservă de 400 g, sau o cană de suc),
1 ardei gras (sau poate numai jumătate, dacă-i un monstru precum ăștia care se găsesc acuma pe tarabe),
1 morcov, plus încă unul facultativ,
100 ml ulei,
mărar, pătrunjel, cimbru, 1 foaie de dafin,
sare, piper.
Înmuiați fasolea în apă rece cu o seară înainte, schimbați câte ape vreți la fiert, în fine, faceți tot ce știți ca s-o puteți digera în liniște. Adăugați-i spre sfârșitul fierberii o ceapă întreagă, 1 morcov și o frunză de dafin. (Știți că până ce nu-i gata n-aveți voie să puneți sare, da?).
Separat, căliți în ulei ceapa rămasă, tocată mărunt, și, eventual, morcovul pe care l-am trecut la facultative, dat prin răzătoarea mică. Sărați, amestecați și, când încep să se înmoaie, adăugați și ardeiul tăiat cubulețe mici. Mai căliți 5 minute și adăugați totul la fasolea care în timpul asta s-a fiert (presupunem că apa a scăzut până ce abia o acoperă; dacă-i cazul, eliminați excesul).
Presărați și cimbrul, adăugați și roșiile, amestecați bine, mai lăsați totul să fiarbă 5 minute, reglați de sare și piper, presărați pătrunjelul și mărarul tocate cât de mărunt, amestecați pentru ultima oară, puneți capacul și stingeți focul.
În caz că a rămas prea multa zeamă, băgați cratița la cuptor, să scadă iahnia noastră și să se rumenească puțin. Va fi și mai bună.
Dacă vă place usturoiul, aveți doua variante la dispoziție: ori îl tocați și îl puneți la călit odată cu ceapa, ori îl tocați mărunt împreună cu pătrunjelul, după cum deja v-am povestit. Ori, firește, aplicați ambele tactici.
De obicei, și mai ales dacă i-ați pus usturoi, s-ar cam cuveni să puneți și-o mămăligă la fiert. Dacă însă aveți chef de murături sau de vreo salată, ați scăpat, merge mai bine cu pâine
Tertipuri? Ar fi câteva. Tocați mărunt un fir de țelină verde și puneți-l la călit odată cu ceapa. Tocați mărunt ceva ceapă și usturoi verde și adăugați-le în fasole împreună cu legumele călite. Prin Ardeal și Bucovina intervine sigur prin narațiune ceva tarhon, nițel zahăr, poate și-o lingură de oțet. Ba chiar am auzit că ar exista cetățeni care ar pune și-o lingura-doua de smântână în iahnia noastră. În fine, treaba lor.
Ce bem la mâncarea de fasole (sigur, e post, dar așa, de curiozitate…)? Păi v-aș propune să optați pentru un vin alb sec, proaspăt și răcoritor, să poată combate corespunzător prăjeala îndelungată.
Coane Costachel, am nevoie de un sfat: am niste fasole uscata, pusa de cu seara la inmuiat si mi se pare cam putina, dar mai am si ceva fasole boabe din alea mari, congelate asta-vara, fiind proaspete la vremea respectiva. Le pun toate la un loc la fiert de la bun inceput sau cele proaspete, decongelate, le pun mai tarziu?
Mai târziu, chiar spre final.