Tare simplu (și foc de gustos!) mai e și acest hering cu sos de muștar. Însă trebuie să vă previn de la bun început: ceea ce urmează nu prea e o rețetă propriu-zisă. E mai curând o dublă exemplificare: avem, pe de o parte, un excelent unt aromatizat și, pe de altă parte, o delicioasă modalitate de a valorifica la maximum un pește cu gust pregnant. Și că veni vorba: firește că în loc de hering puteți folosi și alte soiuri de pește (macrou, în primul rând), însă nu din cei prea fini (păstrăv sau șalău, de pildă), fiindcă sosul e nițel cam tare pentru ei. Dar asta e, până la urmă, o chestie de gust, care numai de dumneavoastră depinde. Tot ce pot eu să fac este să-mi văd de treabă și să dau drumul la narațiune.
Pentru 4 persoane înarmați-vă cu
8 heringi, curățați, ulei, sare și piper,
plus, pentru untul aromatizat,
100 g unt moale, 1 lingură de muștar (de preferință din cel cu boabe întregi prin el, că-i mai spectaculos), 1 lingură de frunzulițe proaspete de cimbru, zeamă de lămâie, după gust (1-2 lingurițe, să zicem).
Începeți cu untul: frecați-l bine cu muștarul, cimbrul tocat mărunt și zeama de lămâie. Gustați de sare și piper, puneți-l pe o folie de film alimentar și faceți un sul cât de cât uniform. Puneți-l în frigider, să se întărească.
Presărați heringii cu sare, lăsați-i vreo oră să se „îndulcească”. Crestați-i, dacă ziceți că trebuie, frecați-i cu piper (eventual și cu zeamă de lămâie), ungeți-i cu ulei și preparați-i după plac. Pe grătar aș zice eu că-i mai bine, dar nimeni pe lumea asta nu vă poate împiedica să-i faceți în cuptor sau la tigaie, dacă vă plac mai mult așa (sau vă e mai comod).
Puneți-i fierbinți pe farfurii încălzite, așezați deasupra 1-2 felii de unt aromatizat și, eventual, mai adăugați pe fiecare farfurie și 1/2 lămâie, că nu strică niciodată la hering nițică acreală în plus.
Ce bem? Ei, nu mai merge cu recomandări generale, Aligoté scrie pe rețeta asta.
O reteta de nota 10!