Granita, stimați comeseni, este, după cum vă spuneam și mai demult, un fel de înghețată italiană, cu o consistență specifică, grunjoasă, și care nu conține pic de ou sau lactate (așadar de post!). E nițel mai migăloasă, în sensul că va tot trebui să scoteți recipientul din congelator, să bateți bine cu furculița și să-l introduceți la loc, dar în fond și la urma-urmei nimic bun nu se obține pe lumea asta fără un pic de efort.
Necesarul pentru o granita? Mai nimic:
350 g caise bine coapte, spălate, curățate și cântărite fără sâmburi, 115 g zahăr pudră, 4 linguri de amaretto.
Puneți caisele în bolul robotului împreună cu zahărul și 350 ml apă. Mixați până când obțineți o textură cât de netedă. Dacă vreți, puteți să dați compoziția și prin sită.
Adăugați și amaretto, după care turnați crema obținută într-un vas care să reziste la temperaturi scăzute, de preferință întins, nu adânc (să se congeleze mai repede și mai bine). Băgați la congelator. După 1 oră scoateți, frecați bine cu o furculiță, insistând pe margini și pe fundul vasului. Înapoi în congelator, încă 1 oră (înghețata ar trebui să fie congelată, dar nu prea dură), bateți din nou cu furculița și serviți granita simplă, sau înconjurată de caise. Care caise pot fi proaspete sau, de ce nu, trase în puțin unt într-o tigaie (pentru un delicios contrast cald-rece).
Variante? Mult prea multe pentru a încăpea aici, drept pentru care mă mulțumesc doar cu câteva sugestii. Puteți pune kirsch în loc de amaretto, puteți înlocui caisele cu piersici, nectarine sau ananas, puteți adăuga vreo două linguri de fructe roșii (căpșune, fragi, zmeură…) când frecați cu furculița prima oară și așa mai departe. Indiferent de opțiune, sunt ferm convins că o să vă iasă o granita excelentă!