O variantă foarte gustoasă de gazpacho, ba chiar aș putea spune, din motive de ardei copți, discret românizată. Acuma sigur nu-i musai să fiți de acord cu aserțiunea introductivă și să obiectați, pe de o parte, că nu suntem singurii care coacem ardeii și că, pe de altă parte, gazpacho e o supă de roșii cu ingredientele crude, ce caută în narațiune un tratament termic? Recunosc, așa o fi, dar hai să stabilim împreună că detaliile astea sunt prea puțin semnificative. Și n-are rost să ne împiedicăm în ele: supa de roșii care urmează e absolut grozavă!
2 ardei grași (preferabil roșii), 1 kg de roșii, 3-4 castraveți, 1 cățel de usturoi (sau după gust), 1 ceapă, oțet după gust, 3 linguri de ulei, 2 fire de busuioc, tabasco (tot după gust), sare și piper.
Coaceți ardeii, așezați-i într-o oală, presărați-i cu sare, puneți capacul și lăsați-i în pace vreo jumătate de oră. Curățați-i și tăiați-i fâșii.
Opăriți scurt roșiile, curățați-le de pieliță și semințe, tăiați-le bucățele. Curățați de coajă și castravetele, decupați-l în rondele subțiri. Curățați ceapa, tăiați-o în 4. Spălați busuiocul
Puneți deoparte, dacă vreți, ceva roșii, ardei și castraveți, să aveți de-o garnitură (că n-or să fie chiar trapezones). Restul merge direct în vasul robotului (inclusiv usturoiul, uleiul, oțetul și condimentele). Mixați până obțineți o supă cât mai netedă, turnați-o într-un vas, peste busuiocul tocat (și facultativa garnitură). Puneți, în fine, gazpacho-ul nostru la frigider, să stea acolo măcar vreo două ore înainte de servire (să se armonizeze aromele și să-și tempereze usturoiul agresivitatea).
Serviți, evident, rece, presărînd, dacă vreți, ceva boia deasupra (de-un pamplezir, așa…)
A, și mai multe despre gazpacho (povești, variante etc.) găsiți aici.