Friptură de vițel cu sos de portocale
Acuma, sigur, scrie „vițel” în titlu, dar putem citi mânzat sau chiar porc slab la o adică, fiindcă tot bună va fi friptura, principala diferență în ceea ce privește preparația existând, firește, doar la timpii de coacere. Singura condiție? Fragedă să fie carnea noastră, adică genul care se pretează la preparații rapide, contează mai puțin aici animalul donator. Altminteri, e o rețetă care se face extrem de simplu, nu-ți trebuie cine știe ce deprinderi ca să o reușești perfect de prima oară, iar comesenii vor fi cât se poate de încântați. Așa că ia să trecem noi la treaba, că n-are rost să filosofăm prea mult.
Lista de cumpărături zice așa:
750 g carne,
2 linguri de făina,
2-3 linguri de ulei (nu de măsline),
1 ceapă mijlocie (sau, și mai bine, 2-3 hașme),
1 cană (250 ml) de vin alb sec,
1 ½ căni de supă,
1 cană suc de portocale,
1 lămâie,
sare,
facultativ piper.
Tăiați carnea felii cuviincioase, tăvăliți-o prin făină, scuturați bine excesul și prăjiți-o în ulei până e gata (dacă-i porc, trebuie să fie bine pătrunsă, dacă-i vită, poate fi și mai în sânge, firește). Scoateți-o și țineți-o deoparte, până îi vine iar rândul.
Turnați restul de ulei într-o cratiță încăpătoare, căliți ceapa tocată foarte mărunt, turnați vinul și lăsați totul să fiarbă pana când lichidul a scăzut pe trei-sferturi. Turnați supa, zeama de portocale, sucul lămâii și continuați fierberea până când sosul nostru scade la jumătate.
Puneți și carnea în cratiță, lăsați totul să mai fiarbă câteva minute (timp în care mai faceți și reglajele de sare&piper) și cu asta basta.
Serviți cu o garnitură după plac, eventual și cu felii de portocale curățate de pielițele albe (am mai spus-o, dar o repet: dacă citricele sunt proaspăt scoase din frigider, despielițarea e mai simplă).
Variante? Păi în primul rand m-aș gândi la rezolvarea posibilelor probleme legate de aciditatea sosului (alegeți și dumneavoastră portocale cât de dulci). Dar parca n-aș pune zahăr, mai curând la 1 morcov (tăiat cubulețe cat de mici) m-aș gândi, ca va da și dulceață, se va împăca perfect și cu citricele. Iar 1 cubuleț de unt bătut bine în sos (înainte de a pune carnea) o să-l facă mai onctuos.
Cât despre vin, musai roșu și nu vechi, taninos sau greoi. Spre Australia, Chile și alte țări din lumea noua a vinului m-aș uita de data asta.
Mda… 🙂 Am sa fac infarct la stomac cu retzetele astea aruncate ziua in… stomacul (era sa scriu amiaza… 🙂 )mare si gol a proletarului. 🙂
Sa vezi ce frumos era cand le povesteam de-astea colegilor de redactie noaptea pe la 1, dupa ce terminam ziarul, la o votca/bere etc. (ca vin, de unde, prin locantele invecinate… :-)) Toti spuneau ca-s sadic, da’ pana la urma tot ei ma rugau sa dau drumul la naratiune… Asa ca am invatat sa nu ma opresc din istorisit cu una, cu doua… 😀
asta-i o reteta de retinut! imi place carnea cu ceva fructe sau variante.m-am distrat de lumea noua a vinului chilian.am sa intreb un prieten chilian !au totusi vreo 500 de ani de viticultura,din cate stiu eu.noi avem 2000 (?) da’nu existam pe piata mondiala !!!!!!!!!!!!!oi fi calcat pe de laturi ?
Sigur ca expresia cu „lumea noua” a vinului e relativa, si are legatura cu faptul ca vinurile australiene, sud-africane, americane (nord&sud) au patruns relativ recent pe pietele „lumii vechi” europene.
Cat despre faptul ca nu existam vinicol pe piata mondiala, tine mai ales de faptul ca avem o „lume noua” a politicii romanesti. Dar asta-i o cu totul alta discutie (am mai scris pe tema asta si-am sa mai scriu, chit ca nu prea foloseste la nimic)
Buna! Reteta ta mi se pare excelenta si vreau sa o incerc sa vad ce imi iese. O singura nelamurire am: in enumerarea ingredientelor ai specificat 250 ml de vin alb sec, iar la sfarsit ai spus “musai vin rosu”. Eu cred ca voi pune rosu, dar as vrea totusi sa imi spui cum e corect..ce fel de vin folosesti tu. te rog, un raspuns repede. merci mult. succes in continuare si felicitari!
Vinul alb sec in sos, cel rosu in pahare 🙂 Si multumesc frumos pentru urari!